Imi place ploaia . De fapt, ador ploaia .E depresiva dar si frumoasa in acelasi timp.
Cand m-am nascut ploua ( nu ,nu-mi aduc aminte,mi s-a spus,:P) .Imi amintesc insa foarte bine cum la varsta de 5 ani , pe cand ma serbau dragii mei parinti , a trebuit sa mutam petrecerea in casa pentru ca incepuse sa ploua. Si mai vad si acum colegii mei de scoala veniti la petrecerea de 7 ani cu bunici si umbrele .Dar nu era ploaie calda si scurta , ci rapaieli puternice de inundau strazile iar jgheaburile se dovedeau neputincioase .
A inceput sa mi se para ceva special .Era un semn . De fiecare data de ziua mea ploua .
Cineva s-a gasit sa faca o remarca ciudata : ,,God is crying because you are born " . Nu am comentat nimic pentru ca era o persoana in varsta .
Incepusem sa ma amuz cu prietenii mei si sa le spun ca daca vor sa stie prognoza meteo pentru data de 2 iunie le-o spun eu : o sa ploua !
Anul asta insa n-a mai plouat . Si nu m-am simtit bine.
Oare God a uitat de mine , sau s-a obisnuit cu ideea ca exist si nu mai plange ?
Ah, am gasit o secventa care mi-a placut mie foarte mult din ,,Solaris " de Tarkovsky.Numai de-as putea sa exprim ce simt cand privesc cotorul de mar uitat pe masa peste care cade ploaia . Dar daca as putea , ar fi cineva care sa vrea sa asculte ?
1 comentarii:
poate ca da!
Trimiteți un comentariu