Shortcut

Am pus lacat la portita si mi-am parasit "gradina" pentru o perioada nedeterminata; am promis sa copiez cheia si s-o trimit su forma de invitatii, oaspetilor dragi sa poata culege cand au pofta o gutuie- stire, o floare- melodie sau o poveste proaspata din viata mea.
In lipsa unei persoane pricepute, am descarcat singura ApexDC++, l-am instalat si apoi am luat din retea filmul mult ravnit "Ducesa"; Mi-am cumparat busuioc sa fie acolo in casa in cazul in care o sa ma (mai ) apuc de gatit; mi-am facut pe un notes o mini-lista cu ce vreau sa-mi aduca Mos Craciun:
- o oglinda mare in care sa ma vad pe de-antregu'- pentru moment ma admir in geamul scarii de la bloc,
-o caciula tip aviator cum am vazut eu la magazinul ala cu ciudatenii,
-o alta oglinda mai mica pentru o masina care consuma exagerat de mult
-o curea cu catarama patratoasa ca a mosului
-o trusa pentru manichiura

Sambata cu o incercare de a surprinde capitala printr-un inedit personaj simplu, fara unghii false, fara machiaj strident, fara tone de fond de ten, (ca doar deh, fiecare poate sa se ma(s)cheze dupa bunul plac in seara de Halloween numai ca eu am ales masca de zi cu zi ); Caracatita si regele crevete de la "Mesogios"asezonati cu muzica greceasca de pe vremea cand eram noi tinere; o fata sexy in costum de politist printre niste baieti cu cornite de ren dansand plini de elan. Club Eleven, ingerasi in dresuri de dantela incalciti in panze de paianjen si cocktail cu gust de samburi amarui .

poveste soriceasca

Ziua 1- Aratarea

Nu era in raza mea vizuala; l-am zarit mai intai cu coada ochiului- o mogaldeata miscatoare, cu o codita mai lunga decat ea care disparu pe data dupa tufanelele aduse de d-na care face curat, intr-o mica deschizatura din care ies tevile de gaze. O echipa de interventie se prezenta de indata in biroul meu si incepu operatiunea de izgonire a vizitatorului nepoftit. Spuma pusa cu grija in crapatura cu pricina sub atenta observare a d-nei M. Odata treaba terminata si convinsi ca inamicul fusese alungat, isi luara ustensilele si se dusera fiecare pe la birourile lor.

Ziua 2 - Semne
Am gasit rotita mouse-ului de la PC un pic julita in doua parti. S-o fi rupt-o eu? Parca nu era asa ca as fi simtit-o colturoasa la pipait . Sa fi fost el ? Dar cum sa ajunga tocmai aici, si de ce ? Si mai presus de toate, cum? Ca a fost “zidit” in spuma.

Ziua 3 -Fapta
Am gasit rotita mouse-ului roasa de jur imprejur, ca si cum s-a dat pe ea si in acelasi timp a si ros la plastic.
Nu mai incapea indoila. Soricelul rosese soricelul! Bucatatele faramitite stateau dovada intr-o gramajoara .Cum de a ajuns tocmai pe birou? Si cum la mouse? Din cate mostre, cutii, hartii, dosare, pixuri a intalnit in cale ?

Apoi am zarit animalul. Mic, dar cu o burta mare, rotunjoara. A traversat camera si s-a pitit dupa un rastel. M-am apropiat cu zgomot dar a asteptat chitic pana cand mi-am reluat lucrul. Apoi a iesit din ascunzatoare si si-a vazut de-ale lui . L-am lasat in pace. A stat apoi chiar sa-l filmez si cand am batut cu piciorul in parchet a fugit. Ne jucam. Nici nu vreau sa mi-l inchipui pe amicul meu rotofei cu un grausor in gura. Cand ies din birou si ma intorc ma gandesc ce fata ar face daca i-as da din greseala o usa in cap; s-ar reculege, ar mustaci , si-ar lua codita la spinare si s-ar refugia spunand ca a avut o zi cumplita la servici. Este singurul soarecele cu aspiratii ; nu mai vrea sa fie rozator de productie, vrea sa toceasca hartii.
Dar daca isi ia nasucul la purtare si tot cotrobaindu-mi pe birou, se apuca sa trimita mailuri in locul meu ? Daca imi face postari pe blog? Daca-mi iese din mapa la vreo sedinta cu furnizorii?
De azi suntem doi care impartim acest birou si trebuie sa isi puna si el osul la treaba ca in firma asta nu dormim, da? Ar putea sa dea o labuta de ajutor pe post de distrugator de documente sau poate ascutitor de creioane? Iar eu o sa inscriptionez pe usa ca sa se stie si de existenta lui : Frumoasa si bestia.

6 nov edit: soricelul a disparut fara urma. Nici macar nu si-a depus demisia.

Lista

In astea 3 zile mi-au placut:
-crema de whisky
-stejarul din fata ferestrei mele ( toata lumea care intra in biroul meu are o clipa de uimire caci intreaga incaperea a capatat o culoare aramie. Nu mai am nevoie de jaluzele cu asa perdea de frunze).
- un material double-faced cu carouri mari si mici din care o sa-mi fac un fel de basma-esarfa
-pantofii vintage ai colegei mele
-Gluck -"Melody" din Orfeu si Euridice
-crema de whisky

Doar in cheia Fa

Cainele batran al vecinilor. Latra ragusit a paguba. A singuratate si toamna rece.
Visul de-aseara. Mi-l amintesc in cele mai mici detalii chiar daca am renunat la draperie si soarele venit cu o ora intarziere mi-a invadat camera lila.
Noptiera. Dulciuri raspandite, o lumanare cu aroma de mar si o cafea aburinda adusa de Nico.
Drusaim. Mi-a fost de-ajuns sa-l vad ieri intr-un ghiveci pe scara si sa ma trezesc cu mirosul lui in nari.
"Fata si moartea" . Acorduri matinale ireale, cu toate ca nu-l mai ascultasem de multa vreme pe Schubert.
Chipul meu in oglinda diminetii. Cineva imi spusese odata ca sunt frumoasa cand plang. Nu mai vreau sa fiu frumoasa.
Ironic, primul cantec pe care am invatat sa-l cant fara partitura si pe care-l tot repet este "Oda bucuriei".

Dintr-un jurnal

"Casa lui Mozart. Soare. Emotii. O curte mica interioara, cu un indicator pe care scria "W.A.Mozart.". Urcam scarile. N-am vrut sa ma duc in grup. Nu-mi place sa vizitez locuri dragi in grup. Sunt eu si Baba, operarorul. La capatul unui mic coridor, apartamentul lui Mozart. Treptele scarii sunt tocite, de atunci. Am o senzatie de frison gandindu-ma ca pasesc pe urmele lui. La intrare, un birou cu vederi, carti, bibelouri kitsch sau nu. Trec mai departe in prima camera, alba, fara mobile, doar cu cateva mese cu sticla in care sunt expuse partituri patate de vin rosu. Ferestrele sunt deschise. E primavara. Oamenii se plimba prin casa lui Mozart uitandu-se la niste pereti goi cu respect si emotie. Toti au casti la care asculta singurul lucru viu de acolo, muzica lui. Imi pun castile pe urechi si ma uit pe fereastra, in soare: o strada veche, de cate ori o fi privit-o asteptand sa vina cineva? Nu ma pot dezlipi de pervaz si simt o emotie dulce de dor de el. Am lacrimi care-mi curg penibil pe obraz, lumea se uita putin ciudat. Au dreptate, e cam nefiresc, cam nepotrivit. Dar asa sunt eu. Ma sterg, zambesc stanjenita si vreau sa plec, dar raman inca putin in acea senzatie de soare si pur si simplu eternitate. E atat de viu si bucuros, si invingator, si inaltator, si...Imi scot castile de pe urechi, ma indrept spre iesire . Unul din domnii care pazesc muzeul ma priveste complice si se inclina in fata mea. Ma simt prost, cu siguranta m-a vazut plangand, dar caldura lui ma face sa-i zambesc. Suntem complici pe viata. Amandoi il iubim. "
Oana Pellea - Jurnal

Toamna simfonica (II)

A fi - Mircea Micu

"A fi peste mormantul verii,
Sedus de viata ca de-un dor
Manz tanar degustand lumina
Salbatic si nerabdator.

Sa crezi ca nu exista moarte
Ca mortii sunt numai un fel
De fluturi adormiti de muzici
Si-nchisi in bile de otel.

A fi uitat de toata lumea
A fi iubit de cine vrei
Cand vin sa te-ncalzeasca noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un camp uitat de lume,
De smog uitat si de masini,
Tu singur dueland in aer
Cu sabiile unor crini.

A sti razand, ca sanul tandru
Rotit in portelan etern
Se surpa-n el pana devine
Mormant al laptelui matern.

Si peste toate, ca un tigru,
Sa treci razand si sa te minti.
Si cand ameninta zapada
S-o-ntampini cu o floare-n dinti.



Cantecul brumelor, urmelor -Lucian Blaga

Ca o pulbere de-argint
înghetase roua.
Brumele s-au nascocit -
era ziua doua.

În dumbravi încremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele închise.

Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lasam pecetile -
urmele, cu pasul.

Cu al Ariadnei fir
însemnam întinsul -
pentru cînd ne-om parasi
albul, paradisul.

Brumele s-au nimicit -
era ziua noua.
Duhul lumilor prea cald
dezghetase roua.

Mulcom înca scumpul gînd
catre-un loc ma-druma,
unde soarele îti bea
urmele din bruma.


Muge-un cerb -Dan Botta


Muge-adînc un cerb în codru,
Codrul freamata adînc,
De vînt crengile se frîng,
Muge-adînc un cerb în codru,
Muge-adînc si nu e modru
Gîndurile sa-mi înfrîng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tînga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea sa-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întrista,
Plînge-n nori ca-ntr-o batista,
Muge cerbul. Nicicînd toamna
N-a mai fost atît de trista.



Octombrie - George Toparceanu

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint în valuri
Si cânta-a dragoste cocosii.

Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior când scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...

Întârziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...



Dans - Nicolae Labis

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o să fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai să stai tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or să mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...

Toamna simfonica (I)

Parol ca am vrut sa cumpar bilete de cand am aflat ca vine la Ploiesti dar pentru ca pe mine ma loveste norocul mai mereu ( mai putin in dragoste) , sotia unui cunoscut mi-a adus o invitatie pentru doua persoane. Acum probabil putini or sa ma creada, dar ma simt mai bine cand stiu ca am platit pentru ceea ce o sa ma incante. N-am putut insa refuza stradania doamnei

Uita-te la mine, am 31 ani si nu l-am ascultat niciodata live pe Tudor Gheorghe. Nu prea ma atragea ideea de cobza si tambal. Dar mi-am dorit acum stiind ca va fi acompaniat de orchestra filarmonicii si cor . Insa cel mai mult pentru ea, cea mai buna prietena a mea : mami. Se intreba dupa ce ne instalaseram in scaunele noastre, de cati ani n-a mai fost la un spectacol. De cati mami? Nu-si mai amintea.

Intalnire la scari, bomboana de ciocolata si cautarea locurilor in sala; randuri care se terminau la litera T iar noi aveam U 2 si 4; variante plauzibile: ori era o gluma ori exista un extra rand undeva mai sus; loja si un binoclu lipsa; doua parfumuri pe care nu le-am suportat niciodata “Poeme” si “Amarige” ce-au dat bine intr-o seara de toamna ruginie;

Spectatori cu respiratia aproape taiata stand smirna; poezii alese cu grija imbracate in haina simfonica. O frumusete.

Mainile mamei mele aspre, muncite, odihnindu-se cuminti; privire fericita si lacrimi in ochi ; un gand alungat cu repeziciune caci n-are voie sa vina sa ma intrebe cum ar fi fara ea; o pisica ce ne-a amuzat pe amandoua caci se tot fataia pe scena pitindu-se dupa cortina ( who let the cat out?) .Un drum la tara lasand-o la poarta, cu multumiri pentru o seara frumoasa. Pai daca nu eu, atunci cine? Si-ar trebui s-o fac mai des.

Pentru o zi saltareata ascultati Pedeapsa macului –Vasile Voiculescu.

Si nu ratati un concert cu Tudor Gheorghe!





O sa revin cu o selectie de versuri care-mi placura. Pana atunci trebuie sa ajut un soi de randunica sa gaseasca iesirea din biroul meu ca tare-i speriata.

O bucatica de rai

Dragos ne-a indemnat in urma cu ceva timp sa vedem un film si cum am incredere in recomandarile lui, l-am salvat (pe film , nu pe Dragos :p) si l-am pus la pastrare. Si am vazut la momentul potrivit:
- o dovada ca "omul sfinteste locul"
- ca te poti simti implinit, iubit , apreciat si intr-un satuc si nu neaparat pe marile scene ale lumii in mijlocul audientei simandicoase
- ca iti poti gasi iubirea in cele mai neasteptate momente
- oameni rai si buni , unii cu prejudecati , altii cu intentii oneste si dezinteresate
-ca iti poti realiza visul atunci cand crezi cu tarie in el
- ca muzica strange laolalta oamenii si-i uneste
- ca fiecare are o voce unica, iar impreuna, ascultandu-ne unii pe ceilalti putem inalta intr-un glas cant de slava
- ca muzica deschide inimile oamenilor aducand sinceritate si dragoste
- ca e important sa fi tu insuti pentru tine si ceilalti.
- un cantec hotarat pentru un alt inceput interpretat de Helen Sjöholm.

Poate va faceti si voi timp. Astept pareri.

Cernind amintiri

Tare-mi sunt dragi iesirile la tara, intoarcerea la simplitate si la obiceiuri de odinioara; s-o ascult pe mami amintindu-si de parca imi citeste gandurile insetate de astfel de povestiri despre strabunica lipind pe jos in casa si pe prispa cu pamant galben iar dupa ce se usca asternea o rogojina; cum din mijlocul parmalacului atana de sus niste cercuri cu trei sarmulite impreunate ce tineau locul suporturilor pentru ghivece cu garofite parfumate albe, roz, grena; cum pentru Paste varuia casa si-i dadea un brau cu negru apoi taia o bucata de iarba proaspata din gradina cu tot cu pamant pe care o punea la intrare in camera iar copiii stateau in genunchi pe ea, se inchinau si luau Pastele.

Mami facuse odata " camera taraneasca" dupa cum o numeam noi cand eram mai mici , amuzati ca in loc sa se modernizeze mai mult se ingroapa in trecut , si stransese acolo mileuri crosetate de bunica, servete de etamina cu "musculite" multicolore, o blanita de iepure, mielusei pastrati intr-o glastra, un bufet maro mesterit de tataia in care pahare stinghere insemnau amintiri din adolescenta sau daruri de suflet de care nu voia sa se desparta; pe pat aranjase un cearceaf bordurat cu lalele si un macat facut de mana; si-si mai gasisera locul carti de rugaciune, o carpeta cusuta cu migala tot de mamica Gena si iconite incoronate cu stergare. Si ne spunea mereu ca ii place cand miroase casa a varuit, a proaspat, a perdele spalate, iar pe masa servetul cusut de mana era intoteauna curat si scrobit.

Pare-se ca toamna trezeste in mine pofta pentru indeletniciri gospodaresti, deschide usite ce dau in pridvorul strabunilor mei, ma face sa trag aer cu nesat si sa gonesc dupa istorisiri din timpuri de demult. Data trecuta am cautat prin dulapuri la tara o basma de lanica fina, crem cu flori mari rosii pe care o purta mamica Gena. Voiam s-o gasesc neaparat .Probabil ca era certitudinea ca astfel de vremuri au existat si pe batatura nostra si nu mi le-am imaginat eu din cartea cu Morometii.

O fi varsta de vina sau toamna cu-ale ei daruri ? O fi gardutul din frunze rosiatice, roscovele, curtea plina de flori tomnatece, poamele, si nucul batran martor al copilariei mele? Or fi culorile pastelate ce-mi strecoara in suflet nostalgie sau gandul ca am cu cine imparti astfel de maruntisuri care pana nu demult nu-mi erau asa apropiate ?
Deja ma gandesc ca la anu' vreau sa am rosii din gradina mea, sa imi pun singura pepenasi la murat si sa-mi fac o bucatarie de vara cu un pervaz plin cu ghivece de lut din care sa rasara o multime de muscate care sa -mi bucure diminetile.

Muzica si iar muzica

"Mama, aseara imi venea sa sun la usa si sa te pup ca te-am auzit si eu pentru prima oara cantand", spuse de dimineata doamna Cristea.
Asta pentru ca iubitu' a dat sonorul mai tare in timp ce repetam si sunetul a razbit prin pereti. Intotdeauna repet in surdina sa nu imi deranjez vecinii cu zdranganelile pentru ca stiu ca inca nu sunt pregatita sa dau reprezentatii nici macar pentru cunoscuti. Dar pe ea a miscat-o. Si poate ca nu neaparat ce a a auzit , ci ideea de a asculta. Un pian.
Cum ar fi daca as canta insa de-a binelea? Si deja imaginatia prinse a se avanta in scenarii indraznete :
S-ar strange lumea din tot blocul ca la urs, doamna care citeste apometrele mi-ar cere autograf, un baietandru care imprastie pe la usi pliante mi-ar lasa sub pres biletel de amor anonim, vecinii de vis-a-vis ar arunca cu flori (de mina ziceti?). As organiza serate scurte pentru vecinele mele in varsta, in pauza am servi ceai de galbenele si fursecuri (unele ar putea fi aduse chiar de ele ca sunt mai pricepute) iar sufrageria mi-ar fi invaluita in miros de scortisoara si zahar vanilat. As cauta sa invit si niste domni pensionari de pe la celelalte scari pentru socializare (asta ar fi misiunea cea mai grea ca sunt cam pe cale de diparitie) . Iar la final le-as conduce pana la usa si sunt sigura ca in acea seara ar avea un somn lin.
Lasand gluma la o parte, chiar mi-ar placea sa pot face ceva asemanator pentru ei , caci ma gandesc ca e cumplit sa fii batran si insingurat pe deasupra. Ceea ce ma duce cu gandul la acel club al melomanilor (cum exista in Craiova ) pe care o sa il fac intr-o zi cu soare, cu mai mult timp si probabil ceva mai multi bani.

Gateala

Diseara cinam afara! Te-astept in piaţeta !
Timpul se scurse placut cu gandul la o intalnire romantica si nici nu mi-am dat seama cand veni seara. Imbracasem rochita care ii place lui, cea neagra cu buline albe pana la genunchi ca a Malenei; el costumul negru si camasa alba fara cravata. Un pic mafiot. Dar unul sentimental cu un boboc de trandafir rosu pentru mine. Ne-am asezat la o masuta maronie.
Alesese el pentru amandoi: Penne alla Carbonara. Aurii, cu smantana si un abia simtit gust de usturoi. Parmezam la plic. Inghitituri mici savurate pe indelete si priviri aprobatoare pentru un gust minunat. Alaturi de un vin alb . Complimente bucatarului ce fu pe deplin multumit de reusita cinei.
Apoi ne-am ridicat si am strans masa.
Data viitoare e randul tau sa gatesti! :)

Premiere

Am primit de la Gina aceste doua premii pentru care ii multumesc frumos iar eu le ofer la randul meu tuturor celor de la blogroll.

Bagatela

"D-ra, cu pantofiorii astia si cu fustita aratati ca de epoca"!
Si inca nu vazuse brosa cu portret (camee) prinsa frumos la gat cu o pamblica satinata pe post de pandantiv . Am luat-o ca pe un compliment. Asta daca nu se gaseste vreun rauvoitor care sa interpreteze ca "de epoca" poate insemna si invechit.
Da, doamna, oi arata . Pentru ca dupa cum imi spunea cineva, m-am nascut in secolul gresit. Si cum nu ma pot teleporta in timp, si decat sa ma gandesc cu jind la "cum ar fi fost sa fie", am gasit o alternativa : aduc epoca la mine ;).

Esente

O mica printesa in rochita de culoarea untului atinge delicat clapele unui pian iar notele pictate pe-o panza uriasa prind aripi in acordurile unui concert beethovenian; fruntea se descreteste, muschii fetei se relaxeaza, intreaga fiinta tresare intr-un fior ca trezita brusc dintr-un vis ;
o lampa cu gaz imprastie o lumina rosiatica si miros discret de levantica; niste fulgi de ciocolata aterizati pe tricoul iubitului sunt indepartati intr-un chicotit razgaiat ; o cafea e mai aromata dupa o alarma falsa de intarziere la servici cand nu era decat duminica ;
o profesoara sta si-si priveste atent eleva iar pe chip i se ghiceste multumirea cand aceasta nu omite un diez, nu sare note, sesizeaza ca a trecut in alta cheie; un domn de varsta a treia imbracat in zi de sarbatoare la costum si palarie se plimba la brat cu sotia pe bulevardul cu castani;
o ploaie iscata din senin ma revigoreaza dandu-mi vioiciunea unui peste in apa ; un parfum lasa in urma iz de davana in racoarea noptii; o agata verde turnata in forma de inima innoieste o alta zi de 13.
La cat mai multe si bune!

Toamna se numara bamele

Aseara am avut o intalnire amiabila cu presedintele Americii. Eu si cu cativa pe care nu mi-i amintesc. Nu i-am pus intrebari stanjenitoare (cred ca am ramas cu gandul la interviul lui Panta) dar nici tacuta n-am fost. Si nici nu mi s-a impleticit limba. Barack Obama e aratos . Seamana cu Denzel. Cu un suras cuceritor. Conversatia noastra s-a sfarsit cam iute ca avea si alte probleme de stat ce necesitau rezolvare.
Apoi am anuntat-o pe buna mea prietena ca sunt in Manhattan. Ea mi-a raspuns printr-un mesaj ca s-a mutat vis-a -vis. Fata de ce nu preciza, dar eu am inteles exact unde. Apoi mi-am facut griji ca nu am anuntat acasa ca am plecat si m-am gandit sa dau un sms.
Si-apoi m-am trezit. Omul-dulap ne spiona fara retinere.

Molatice, tomnatice, de casa

Intaia sambata a lui brumarel. Ploaie marunta si chef de zabovit prin casa. Indeleletniciri culinare. Un sort colorat, miros de legume si verdeata. Si dupa ce am pus la foc prima ciorba in co-productie, ne-am folosit timpul cu rost dereticand prin bucatarie: aranjat in dulapioare condimentele, pus foile de dafin si scortisoara in cutiutele ce le purtau numele, debarasat de cele din alta era, pregatit colectia de borcane goale pentru o escapada la tara stiind ca o parte o sa le inapoiem cu zacusca sau dulceata, facut ordine prin pliculete de ceaiuri de fructe sau menta uscata, scos la iveala niste forme de prajiturele cu gandul sa incercam data viitoare o reteta dulce.
Iar dupa vreo 3 ore de forfota prin bucatarie am putut servi bunatatea cu care am cam "spart gura targului ".