duminică, 28 iunie 2009

Darea de seama

Nu sunt unica ce a incercat sa aiba un loc de munca bun si sa studieze in paralel; nu sunt o noutate restantele ramase din cauza absentei la examene cand serviciul era mult mai important; n-am facut numai eu nopti albe pentru finalizarea proiectului ca apoi sa ma prezint la lucru, chinuindu-ma sa le impac pe amandoua; nu sunt singura care a crezut ca nu o sa reuseasca si o sa cedeze nervos, incercand sa rezolve simultan toate celelalte probleme aparute tam-nesam cu gramada; n-am simtit numai eu ca ma inec ca tiganul la mal (si mai precis in concluzii si nici ca mai voiam sa ma apuc de ele gandindu-ma sa aman sustinerea proiectului in februarie).
Si cat de bine este sa aiba cine sa te incurajeze ca sa nu renunti si sa duci la bun sfarsit ceea ce ai facut cu atata greu. Un simplu telefon de departe a fost de ajuns sa ma dezmeticeasca si sa ma determine sa fac un ultim efort.
Partea buna este ca toata aceasta stradanie imi si reuseste. Si pot spune acum dupa 5 ani ca planul meu de-a-ndoaselea a fost alegerea corecta.

Numai ca la un pas de a ma vedea cu proiectul depus m-am mai poticnit de dl. problema. Proful ala tanar si rebel , posesor de Audi , absolvent a doua facultati, fiu de procuror si fumator in clasa pe deasupra, ce a omis sa imi treaca in catalog nota. Intr-o astfel de situatie, nimeni nu imi putea incheia situatia scolara iar eu riscam sa nu intru in licenta. Iar 'mnealui se lafaia pe undeva la mare, ignorand telefoanele secretarei si ale unui alt profesor si mesajele mele disperate. Noroc cu un inger pazitor ce m-a pus in legatura cu rectorul care mi-a rezolvat problema in mai putin de jumate de ora. Dl. profesor si-a inmuiat glasul in miere inainte de a ma suna , scuzandu-se ca a avut mobilul in masina toata ziua si spunandu-mi sa nu ma ingrijorez. Asta dupa o intreaga zi de agitatie pierduta pe la scoala, pe cand la fabrica noastra avea loc marea deschidere cu tot felul de oficialitati iar eu ma sustrasesem dupa speach-uri.

Facand un salt in alta directie: am gasit partitura de la Bella's lullaby pentru ca Nico mi-a spus de cand a vazut filmul Twilight ca vrea sa i-l cant de ziua ei si deja l-am dus profei sa ma ajute; la fila, oricat de mult mi-as fi dorit sa ajung la ultimul concert al acestei stagiuni, nu am reusit (iar daca stiam ca d-na de la casierie frecventeaza aceeasi facultate ca si mine poate am fi legat o prietenie mai demult); am condus mult pentru relaxare -bine ca am avut (cu) ce !; am revenit asupra unei decizii : daca momentele urate din trecut nu pot fi sterse, ce vina au cele frumoase ? Ele merita sa fie pastrate. Si le-am pastrat.

Aud din ce in ce mai des : nu le poti avea pe toate. Asa o fi.

In rest, daca respect nu e , nimic nu e !


miercuri, 24 iunie 2009

S-a intors mami din excursie. Cu strachini de Horezu si primele ei poze facute cu un aparat digital.
Printre ele si acest text pe care l-a vazut la intrarea intr-o manastire .O aducere aminte, un indemn pentru cei deznadajduiti.


marți, 23 iunie 2009

Un concert descoperit intr-un moment cum nu se putea mai nimerit, cu toate ca eram impotriva auditiei la volan.

Hummel - Concertul nr 3 pentru pian si orchestra











marți, 9 iunie 2009

Colorate cu zambet

Ieri am aniversat ziua celuilalt geaman din familie : mami. Desi nascuta pe 1 iunie, in acte a fost trecuta pe 9 iunie si asa am sarbatorit-o de cand ma stiu. Si cum de mica am simtit ca ziua de nastere este foarte importanta, in acea zi e musai sa lasi deoparte alte planuri, sa uiti de orgolii (daca acestea existau) si sa rasfeti sarbatoritul, sa il faci sa se simta special, iubit, dragalasit. Pacat ca nu toti inteleg lucrul asta si pun pe prim plan propria persoana. Mami merita cu prisosinta eforturile noastre si ne-am "repezit " o fuga la tara; la cea care ma sustine , care imi asculta problemele fara sa mi le arunce in fata in momente grele, care ma intelege si se bucura sincer cu mine sau sufera inzecit atunci cand ma vede trista. Cu asa mama nu te simti pierdut, nu te simti singur, prinzi un nou suflu. O mica petrecere in familie, cu cei de-ai casei si piticutul zgubilitic cel mai urmarit personaj. Dupa ce a stat cumintel langa mine cat am pregatit salata cerandu-mi castravete si rontaind ca un iepuras, Flavius ne-a turnat sare in suc iar mami a primit pe langa micile atentii si excursia la manastiri pe Valea Jiului si niste mazgaleli cu frisca de la nepotelul ei. La multi ani , mami !

vineri, 5 iunie 2009

In poiana mea nu canta nici o privighetoare


Desi as fi preferat varianta asta.

luni, 1 iunie 2009

Roz

Asa mi-a fost copilaria . Si daca as fi avut timp si mi-ar fi stat mintea la astfel de lucruri la aceasta ora as fi povestit si cateva intamplari haioase . Dar n-au intrat zilele in sac .

La multi ani copiilor din noi !










P.S. Azi am observat ca mi-au inflorit leandrul si cerica .Si eu care credeam ca plantele din casa mea "barely surviving ".