N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi.
Surâd numai acei care suspină.
Azi, n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai
cu mâna ta, n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos în pulberea amară...
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e c-ai murit în lacrima de-aseară.
Radu Gyr
Un scurt adagio ,in care orchestra reprezinta elementul categoric ,de neinduplecat iar pianul apare ca un personaj indurerat ,sfarsit de puteri ,cerand indurarea.
Beethoven - Concertul nr 4 pentru pian si orchestra
Dialogul dintre pian si orchestra a sugerat imaginea legendarului Orfeu care ,prin staruinta cantecului sau minunat ,a facut libera calea ce-l va duce la iubita lui sotie Euridice.
O tragedie fara cuvinte ,scurta dar miscatoare .
.jpg)
Iubim,suferim, si din nou iubim. Ne implicam in alte povesti , unii mai repede ,optimisti ,sperand ca de data asta totul o sa merga mai bine, altii mai greu , tematori si inca purtand in memorie scenele unei relatii esuate .Eu m-am aruncat intotdeauna cu capul inainte ,nevrand sa aseman oameni si relatii, increzandu-ma in persoana iubita si pentru ca nu ma asteptam sa fiu dezamagita ,durerea era cu mult mai mare.Si refuzam sa ascult sfaturile prietenilor pentru ca imi dadeam seama ca ei vad doar din punctul lor de vedere si isi dau verdictul doar dupa un anumit lucru sau o anumita situatie ; si incercam sa ma ajut cu Remediile lui Ovidiu (scriitorul nu coniacul ) ,si ma chinuiam cu ,,de ce "-uri si incercam sa inteleg si sa accept.
Se spune ca trebuie sa invatam din greseli ca sa nu le repetam.Dar cred ca regula este valabila in cazul aceleasi relatii si nu atunci cand personajele se schimba, imprejurarile sunt altele , povestea isi are alt curs.
Sa iubesti pe cineva iar sentimentele sa-ti fie impartasite de acea persoana .Cu totii ne dorim acest lucru. Dar cum ne comportam cand nu avem parte de asa ceva ?
De-a lungul timpului am invatat : sa nu vad in persoana iubita unicul izvor de fericire, sa imi folosesc energia pentru alte preocupari ,sa nu ma inchid intre patru pereti ci sa ies cu prietenii, sa nu imi vars supararea pe cei din jur pentru ca nimeni nu e vinovat pentru ce mi se intampla mie, sa ma gandesc ca as fi egoista sa ma vait cand altii au alte probleme mai grave , sa nu accept in nici un caz aproape pe cineva doar de umplutura ( cat de urat suna ,daramite s-o si faci ) , sa ma autoevaluez, sa stiu ce pot oferi si ce merit si sa imi dau seama ce astept eu din partea persoanei iubite.
Binenteles ca de la cel cu care ai de gand sa iti imparti viata ai multe expectatii .Si am gresit .Mi-am inchipuit ca el gandeste ca mine, ca vede lucrurile ca mine .Am scapat din vedere ca e posibil sa nu avem aceeasi conceptie asupra vietii , am crezut ca gandurile mele se citesc pe fata si am considerat ca nu e necesar sa explic. Si eram nedumerita cum de ideile mele sunt altfel interpretate cand ele de fapt erau atat de simple si bine intentionate .
Dar cand iti doresti ceva din tot sufletul si incerci din rasputeri sa obtii ,intreg universul comploteaza ,nu ? Asta imi scrisese el , asta mi-a repetat un amic inainte de intalnirea la care m-am dus cu emotii de adolescenta.
Nu ne-am spus multe.Ce-ar mai fi fost de spus dupa un lung sir de mesaje ? Stiam ce vrem ,acceptasem ca ne trebuie timp si rabdare sa ne intelegem ,sa ne ingaduim . Am zambit amandoi vazand ca pana si pe suportul pentru pahare scria ,, inca un pas catre perfectiune “ .
Dimineata am deschis un ochi si-am privit floarea din vaza . Soarele se intorsese pe strada mea.
Proprietarul tarabei a decis activarea moderarii plangerilor primite de la clientii nemultumiti. Pentru ca poate. O perioada a existat acea condica de reclamatii in care fiecare isi exprima opinia dar s-a constatat ca unii scriau in ea din lipsa altor preocupari ( sau Dumnezeu stie din ce alte motive ) si n-ar fi putut fi nicicand satisfacuti.
Prin urmare, condica s-a desfiintat iar cei care s-au plans de calitatea marfii se pot duce sa–si procure povesti siropoase de la boutiq-ul din colt sau sa viziteze un supermarket unde vor gasi cu siguranta produse mult mai bune .Ori sa-si deschida propria pravalie si sa-si expuna, frumos aranjate in vitrina ,ideile care probabil sunt mai interesante ,realiste , si mai cultivate decat cele ale unui posesor de dugheana .
Asadar , adio libertate de exprimare .Pe taraba mea eu fac regulile .Ma mai gandesc daca vreau sa restrictionez accesul unora.
Cer scuze pentru acest anunt clientilor fideli ( se stiu ei care ) . Parerile lor vor fi luate mereu in considerare .
Zambete si flori pentru doua colege nascute de ziua lui Eminescu; reactia oamenilor din fabrica stropiti cu apa sfintita .O zi inceputa fara vlaga, fara chef de nimic se transforma usor in mai bine .Si mi-am spus ca daca el parintele are atatea probleme cu seful cel mare mai nou inscaunat, eu de ce m-as mai plange ? Dintr-o data gandul de a face o schimbare in viata mea nu mi s-a mai parut potrivnic.Iar propunerea de a lucra pentru o perioada in alta
Mi-am reluat obiceiuri mai vechi -mi-am sunat prietenii si am mers la fila . E . si D. au sosit pe ultima suta de metri si am intrat la prezentare dar nici un moment nu-mi trecuse prin cap ca o sa dau in sala peste el ,instalat deja , parand de parca era de-al casei pe-acolo.Si nu mi-am putut stapani un zambet larg . Acasa mi-am amintit ce imi spusese parintele despre prioritati in viata si despre bucurii.Pentru o vreme nu am avut parte de ele in acea ordine si am fost nevoita sa imi fac un top al meu iar apoi ,cand venise timpul sa-l rearanjez detronand locul unu in favoarea a ceea ce merita de fapt intaietate , presedintele comisiei de evaluari – obisnuinta – m-a impiedicat s-o fac asa ca lucrurile au ramas neschimbate.Aseara mi-am promis sa incerc mai mult .
Glossă
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Mihai Eminescu ( n.15 ianuarie 1850- d.15 iunie 1889)
Hush, lay down your troubled mind
The day has vanished and left us behind
And the wind - whispering soft lullabies
Will soothe - so close your eyes
Let your arms enfold us
Through the dark of night
Will your angels hold us
Till we see the light
Sleep, angels will watch over you
And soon beautiful dreams will come true
Can you feel spirits embracing your soul
So dream while secrets of darkness unfold
Let your arms enfold us
Through the dark of night
Will your angels hold us
Till we see the light
07.00 .Trezire greoaie dupa o vacanta petrecuta dupa fusul orar al Americii .Opresc alarma ,plusez 20 minute peste ora fixa si ma culc la loc. Ma gandesc ca pe viitor sa ii joc niste feste organismului meu si sa pun ceasul sa sune la ore mai putin obisnuite : 7.08 ; 7.22 ; 8.37 .(Stiu pe cineva care spune : vin in 18 minute sau : vin in 37 minute .Nu in 35 ,nu in 40 .In 37 !)
07.20- Muzica de inviorare si una bucata stire : niste baieti s-au gandit ca or sa ajunga mai repede la munte daca or sa mearga cu masina pe contrasens ,pe linia de urgenta ,in ciuda celor care avansau foarte greu in coloana . Mda. Teribilismul tinerilor. Imi amintesc de noaptea de revelion cand unii spargeau sticlele pe sosea in plin oras .Si bucuriei mele de la 12 noaptea ii luase locul dezamagirea si apoi teama de a nu primi vreo petarda in cap.
07.30 - Ma desprind anevoie din pat .Constat ca peste noapte ,baia s-a transformat in ghetarie .Minunat.Daca nu reusisem sa ma trezesc,acum sigur o s-o fac .E musai sa schimb caloriferul ala!
08.00- Impact cu aerul de afara suparator.Mi-e greu sa ma acomodez dupa atatea zile de lenevit in casa .
08.30 – Posibilitate de a face turturi in birou daca stai intr-un loc.In trend cojocul sau caloriferul lipit de spate.Nu ma despart de geaca si de fularul lung mov primit in dar de la mosu ‘ .Maini amortite .Manusile nu se agreaza cu tastatura de la ultima cearta ( tastatura fusese invinuita ca scoate vorbe aiurea cand de fapt manusile o luasera pe cai gresite).
12.15 –Ora mesei.Ne adunam mai multi eschimosi in iglu.Vorbim o limba simplificata ,cu fraze intretaiate de dardaiala si clantanit de dinti ce intetesc senzatia de frig . Mananc pe graba, in picioare ca la expres. Pe scaune ,domnul de la protectia muncii a inscriptionat pe-ntelesul tuturor :Do not touch !Very cold! Mainile-mi raman inclestate pe pahar si simt inghititura de apa pana in varful degetelor de la picioare .Ma intorc in birou .De-o fi sa intepenesc ,sigur o sa ma vada cineva ca doar nu degeaba avem geamuri intre birouri si nu pereti.
16.00 – Caldut.Daca ar exista si un schimb doi ,ar gasi o atmosfera numai buna.Si-n timp ce traversez orasul ca s-o reped pe-o colega acasa ,ma gandesc ca diseara o sa stau la caldurica ,cu un ceai fierbinte si cu prima carte din cele 10 in brate .
17 si ceva – La semafor, un nene ma indeamna sa pun mana pe Vasilica cel aducator de noroc.E cald la mine in masina si incep sa ma dezmortesc .Si mi-ar placea sa sar direct la partea cu ceaiul. Sunt ca un om de zapada ,cu ochii mari de taciune ce incepe sa cedeze sub amenintarea radiatorului .Si ma topesc ,si ma preling pe sub volan , si aproape ca nu mai ramane din mine decat fularul lung mov. Atunci ,profa de pian ma apuca de ciucurii fularului si-mi spuse : Ei ,doar nu te gandesti sa chiulesti de la prima ta lectie de pe anul asta !
Ma recompun ca-n Terminator .Ploiesti. Frig .Coafura rezista .Tentativa de a adormi in camera invaluita in miros de betisoare parfumate .
19 si un pic- Ma indrept spre casa holbandu-ma la monstrii de metal din Oraselul copiilor .Cine se da pe vremea asta in ciocan ? Ajung in dormitor transformata in sloi de gheata si caut un leac rapid de revenire la starea initiala .Pentru multa vreme insa raman sora cu Craiasa zapezilor. Dragul meu , asta seara ai tot dreptul sa te plangi ca sunt cam rece.
Zăpezi şi flăcări
Tăcere de arbori din sticlă, senină,
seve oprite în lungă uimire,
urşi adormiţi după cină,
vânt înalt ca o fată subţire,
poteci bântuite de-un gând,
puhoaie în alb îngheţate,
vulpi de ger, respingând
chemarea puştilor înclinate,
aer rece, ca o pânză de in,
din care ciutele îşi fac broboadă,
izvor de piatră unde cerbii vin
lăsând podoaba frunţilor să cadă,
corbi clocindu-şi ouăle de ger,
aşteptând solemn minunea facerii,
corni severi, în trunchiul de fier
pregătind roşul pentru zilele coacerii,
stele vuind peste frunte, făcând-o
zvelt castel, strălucind de idei,
şi-n sângele meu, tu, flămândo,
cea mai femeie dintre femei
zăpezi şi flăcări, vuiet în noi,
într-o îmbrăţişare nefirească
amândoi
în pădurea de sticlă, zeiască.
Poezie culeasă din Efigiile naturii, Antologia pastelului românesc, Editura Minerva, 1971
