Amintirile adolescenţei au mireasmă de liliac. Şi gust de caise căci în graba mea de a ma spăla pe dinţi şi a ajunge la întâlnirea cu el , am luat din greşeală o gură din crema de faţă a mamei mele care era tot la tub.

continuare

Urăsc falsitatea şi zâmbetele trucate arborate pe moacă. Nu înţeleg comportametul pueril al unor oameni care puşi în anumite situaţii uită vârsta pe care o au. Analizez eu oare prea mult sau bag în seamă fleacuri ? Poate că da, poate că nu.

După Bachata am descoperit aseară Merengue. Dansul nu mai e o plăcere când mai mulţi ochi (nr. cu soţ, oricum:p) stau aţintiţi asupra ta. Nu te mai simţi comfortabil, nu o mai faci pentru că simţi sângele latin clocotind, nu mai te învârţi în largul tău după bunul plac ci te mişti mecanic sau te refugiezi pe o canapea sorbindu-ţi ciocolata caldă.

Azi m-am trezit cu melodia asta în cap. Cred că-i de bine.

Where troubles melt like lemon drops...



Somewhere over the rainbow- Judy Garland

Nu pot să suport oamenii invazivi care dau buzna în viaţa şi sufletul tău, crezând că au dreptul să facă ordine sau să dea indicaţii. Interogativi, curioşi, te descos până la ultimul strat, unii cu simulată grijă, alţii fără intenţia de a deranja, alţii din dorinţa de a deţine controlul asupra ta impunându-şi propriile ideologii. Îţi scrutează privirea cu nişte ochi iscoditori, ca un sfredel, de parcă ar vrea să îţi citească toată viaţa, nu slăbesc nici o clipită laţul şi te analizează minuţios. Mă simt ca pusă la zid, nevoită să torn tot sau băgată la scanat să mi se afle bolile inimii şi ale sufletului.


Nu înghit oamenii care se enervează şi fac o tragedie din fleacuri, care se mânie cu uşurinţă uitând de toţi şi toate, de împrejurări, legături, consecinţe. Mă fac să mă gândesc cum ar reacţiona în situaţii cu mult mai grele/grave.


Aş vrea să am cui dedica melodia lui Louis Armstrong - When you're smiling.
Azi m-am gândit că viaţa e scurtă şi era să fac o imprudenţă, să îmi calc pe bruma (cuvânt tomnatic) de orgoliu şi să dau eu un semn. Cred că toţi am avut sau avem o persoană specială, unică. Pentru care inima o ia la trap, după care ai pleca în miez de noapte chiar dacă ţi-e urât pe scări, al cărei mesaj te-ar bucura mai presus de toate şi după ce îl citeşti îl mai deschizi o dată pentru că nu crezi că l-ai primit, pentru care laşi baltă întâlnirile cu amicii şi planurile cu familia.

Ea nu ştie că există pentru mine. Nici eu nu sunt convinsă că merită. Numai că uneori nu mai cântăreşti. Asta simţi. Punct. Aş vrea să îi pot dedica melodia asta.

Ce alţii aruncă eu colectez. Şi uite aşa m-am făcut cu mobilă de la doamna de 72 de ani, care bucuroasă că are cu cine discuta în singurătatea ei, ne-a servit pe mine şi mătuşa cu un capucino şi am stat la poveşti până la 10 şi-un pic. Preţul a fost modic, cum le-am coborât de la etajul 5 a fost beleaua. Am re-creat apoi în sufragerie atmosfera doamnei Antoaneta, cu servantă, masă mare de 12 persoane cu geam de cristal şi scaune tapiţate cu model vintage. Îmi făcuse cu ochiul şi fructiera şi bomboniera de sticlă din bucătăria doamnei dar nu cred că se îndura de ele. Erau daruri de suflet.



Vecinul mă strigă la gard. Ştiu că vrea să îmi amintească de jgheaburi şi opritori de zăpadă ca să nu se mai trezească cu toată apa, respectiv zăpada la el în ogradă. De data asta îmi cere voie să intre să îşi ia căţelul. Zăcea bolnăvior pe o grămadă de crengi la mine în curte. M-am dus eu. O privire bleagă , pierdută, un corp inert. N-a schiţaţ nici o mişcare când l-am ridicat şi l-am dat stăpânului. Parcă doar te ruga cu privirea să îl ajuţi.

Festivalul de la Urlaţi. E funny când vezi indicatorul care îţi arată cât mai ai până acolo: Urlaţi 3 km. Păi nu te doare apoi în gât?
Nimic spectaculos, nimic atractiv. Străchini am, cu ghiveciul de tufănele nu puteam să mă car pe acolo mai ales când s-a pornit ploaia, poate o ie m-ar fi aranjat dar m-am gândit că nu o să am unde s-o port.

O mini mireasă dansa la Konaque într-o rochie prea lungă şi prea înfoiată pentru înălţimea ei. Nişte sticle de bere goale stăteau aliniate ca pentru tras la tir pe o tejghea de lemn. Vinul se urca la cap şi picioarele îmi jucau feste. O melodie mai veche fusese supusă unui remix. Mie îmi place originalul:


Simone - Pra não dizer que não falei de flores - Argentina 1984

Natură galbenă cu greier. Adus de la ţară. Cântă numai când îi închid lumina. E de-acum co-locatar.