Gerar (II)

Reci
Pădurea încremenită de sub balconul meu, pompa îngheţată la ţară, potecile care cer pârtie, drumuri alunecoase şi înzăpezite, frig în casă, frig afară, 32 grade cu minus, biletele scumpite de la fila.

Calde
Cautări pentru ,,Le concert" de Radu Mihăileanu, crăciuniţa încă înflorită, prima experienţă 3D, reuşita de la munte unde-am stat ţanţoş în schiuri şi n-am luat nici o trântă, reluarea experimentelor culinare.

Şi un concert cristalin improvizat pe ţurţurii naturii amorţite.

Francois Boieldieu - Concert for Harp & Strings in C - III. Allegro agitato

Gerar (I)

Ascult

♫ Lhasa de Sela: Rising (2009)

REV

Ziua de revelion a început frumos. Am deschis fereastra. De fiecare dată cînd o deschid mă aşteaptă câte o surpriză - data trecută am văzut o maşină plimbându-se prin parcare dupa 2.30 dimineaţa. De data asta am zărit un dans. Frunzuliţe cu flori de tei care mangâiate de o pală de vânt se desprinseseră de ram, plutind prin aer, fluturându-şi aripioarele, învârtindu-se ca titirezii sau ca nişte minuscule Mary Poppins. Şi totul pe simfonia imaginara a lui Sibelius . Am urmat pe sărite superstiţiile de revelion : am mâncat peşte dar a lipsit sărutul de sub vâsc, am purtat ceva roşu dar am omis să îmi pun bani în buzunare aşa că anul ce vine poate va fi mai norocos în dragoste, am uitat de asemeni să îmi pun o dorinţă. Cineva mă dojenea spunându-mi că tocmai am terminat un an bun. Trăgând linie, îmi cam dă cu plus. N-am văzut Egiptul dar mi-am pus acoperiş, nu am luat lecții de dans dar am obținut o licenţă. Nu m-am căsătorit dar cu siguranță am iubit. O iubire pe cât de puternică, pe atât de mistuitoare. Însă e loc şi de mai bine. Mi-am recăpătat o parte din prietenii rătăciţi prin alte ţări şi m-am procopsit cu două prietene frumoase, deştepte cărora nu o să le crească niscai corniţe după ce or să treacă prin grădina mea.

La miezul nopții nu m-am simțit singură. Pentru că eram cu familia şi prietenii, ocupaţi cu şampanie, pupături, pocnitori , urări, poze, chiţăieli.

Salata mea de beouf destul de apreciată, muzica săltăreaţă de la grătar , explozia de flori de zăpadă şi o tentativă haioasă de striptis, un telefon fără fir stricat rău, cuvinte găsite cu greu după mai multe pahare luate la bord şi vreo doi pui de fazan.

A doua zi, Faviu a adormit cu o mânuţă pe obrăjor după ce i-am povestit ,,Alba ca zăpada şi cei 7 pitici", ,,Capra cu trei iezi" şi ,,Ursul păcălit de vulpe". Aş fi putut să îi spun copilului meu poveşti, l-aş putea chiar creşte singură. Dar cred că îi sunt datoare copilului meu un tată. Nu îl pot avea doar pentru plăcerea mea personală. Şi atunci mi-am amintit de Enya- Only time- pe care o ascultasem cu toţii spre dimineaţă. Când chipurile noastre nu mai voiau să poarte tristeţea anului încheiat, când voiam să fim optimişti, încrezători. Căci zorii lui 2010 vesteau un an bun.