Ultima din an (IV)

Ultima zi a anului 2008 .Tocmai ce-am hotarat aseara ca petrecerea noptii dintre ani va avea loc la mine acasa ,intr-un grup restrans , nu cum se intampla de obicei .Putea de altfel sa fie oriunde altundeva ,nu locul e important ci compania in care esti.(Pentru anul viitor ne-am propus totusi un revelion la Opera ).

Se obisnuieste la finele unui an sa se puna pe hartie (imaginara ) bunele si relele si sa se traga linie .Daca ma intreaba cineva , o sa spun ca am avut un an prost .Groaznic. Ma bucur ca se termina. Dar n-o sa ma vait acum ,ca oricum nu mai pot schimba eu ceva ,chiar daca mi-as dori din tot sufletul sa-l aduc pe tatal meu inapoi .
Mi s-a spus ca prin felul meu de a fi parca ma ascund sau ma feresc de ceva.Da , in mare parte asa e .Fug de monotonie . Ma feresc de oamenii pe care ii simt rai. Alung starile de toropeala care vor sa puna stapanire pe mine. Evit personele deprimate care se inchid in ele si refuza sa mai vada frumusetea in orice altceva din jur. Stiu si am simtit pe propria-mi piele cum e sa ai nevoie de liniste si singuratate , sa fi tu cu tine insuti ,sa-ti plangi amarul si sa-ti pui ordine in ganduri .Dar toate au o limita .Viata trebuie sa mearga inainte.Atata timp cat nu esti suferind sau n-ai pierdut o persoana draga , n-ar trebui sa existe piedici in a-ti face viata cel putin agreabila daca nu frumoasa.
Glumeam odata cu un amic spunandu-i ca am tot facut poze la Fontana di Trevi si am uitat sa arunc o moneda si sa-mi pun o dorinta dar nu conteaza pentru ca mie oricum mi se indeplinesc dorintele .Ei bine, eu cred totusi ca ele nu se realizeaza asa oricum , ci trebuie sa si lupti pentru ele.
Stiu in linii mari ce vreau si nu trebuie sa mi le pun pe lista . Dar cum am primit o leapsa de la Ade ,profit de ocazie sa postez o mini-lista a dorintelor mele pentru anul 2009 :

- sa iau lectii de dansuri latino ca sa dansez si mai bine decat acum
- sa-mi continui cursurile de pian iar de ziua mamei mele sa ii cant acel cantec pentru care mi-a dat ragaz de pregatire un an; pentru prieteni o sa urmeze mini concerte la mine acasa :D
- sa vizitez Egiptul si o tara nordica
- sa merg la fitness - nu ca n-as avea acasa bibicleta medicinala dar e mult mai bine cand se tine cineva de capul tau si te pune sa faci exercitii
- sa ma implic intr-un proiect care are legatura cu muzica clasica
- sa (re) citesc cel putin 10 carti din cele pe care le-am neglijat
- sa-mi iau licenta pentru ca pe viitor intentionez sa imi desfasor activitatea in turism
- sa ma marit ;)

Leapsa se da tuturor prietenilor mei virtuali de la blogroll . Ce dorinte aveti dragilor pentru 2009 ?

21 iulie 2009 edit: unul dintre puncte s-a rezolvat. Am luat licenta si pe deasupra cu nota maxima.

Ultima din an (III)

A trecut o saptamana de la un eveniment despre care am vrut sa scriu ,dar ,ca mai tot romanul am fost prinsa de sarbatoarea Craciunului .Merita dar sa pastrez cateva impresii de la concertul de sarbatori al Filarmonicii ,,Paul Constantinescu " din Ploiesti.

Mai intai am primit colindatorii .Corala Divertimento a Liceului de Arta din Ploiesti -dirijor Amalia Secretianu - care a aparut din sala ,iesind din tiparele corurilor aranjate la patru ace si protapite pe scena.Erau primii mei colindatori pe care n-am putut sa ii rasplatesc decat cu aplauze.
Apoi a fost randul orchestrei si trebuie sa recunosc ca dupa ce am verificat programul m-am intrebat ce legatura au multe dintre compozitii cu sarbatorile de iarna si abia dupa ce le-am ascultat , mi-am dat seama ca a fost o idee excelenta , a inserarii unor piese cunoscute si melodioase pentru obtinerea efectului dorit.

In program:

A.Arlen -Over the rainbow
J.Revaux - My way
Di Capua - O sole mio - canzoneta
P.Mascagni - Intermezzo
Ivanovici -Grigoriu - Valurile Dunarii - arie de soprana
E.Garner - Misty
G.Dinicu - Hora martisorului
Sousa -Semper fidelis march
H.Mancini - Pantera roz
J.Hayes -Granada - canzoneta
J.Strauss -Vals ,,Imperial"
L.Bernstein - I feel preety -arie de soprana
J.Strauss - Polka sampaniei
Verdi - Traviata -Brindisi -duet
Dan Buciu - Sarbatori de iarna
R.Rodgers -Sunetul muzicii
J.Strauss -Radetzky marsch

Te astepti ca atunci cand o orchestra e dirijata de un domn de peste 70 ani (amanunt aflat tot din program ) ,totul sa fie foarte riguros ,serios,cuminte.
Da de unde ? Dl dirijor Ilarion Ionescu - Galati gandindu-se ca sarbatorim, ne-a transmis si noua aceasta stare , indemnandu-ne sa aplaudam in timpul pieselor, inchinand in cinstea noastra o cupa de sampanie si servindu-i si pe spectatorii din primele randuri .
Soprana Valentina Margaras ne-a binedispus cu ,,I feel preety " iar tenorul Mihai Irimia a avut succes la public cu ,,Granada " si a fost chemat pe scena pentru un bis.
Apoi dirijorul i-a ,,furat " vioara unui instrumentist si a inceput sa interpreteze impreuna cu ei.Ati mai vazut orchestra condusa de un violonist sau un dirijor care paraseste scena in timp ce orchestra canta ,urmarind-o de la distanta ?Ori trompetist cu caciula de mos si nas de clovn?

La final , Anul 2009 , un copilandru in costum traditional ne-a urat ,,concerte bune in aceasta stagiune , viata lunga ,sanatate si un trai mai linistit ".

Asemeni doresc si eu Filarmonicii ,,Paul Constantinescu " .

Sarbatori de iarna - Suita simfonica ,Compozitor -Dan Buciu

Imi place sa imi amintesc

Eu cu Marius,fratele meu

Una din bucuriile iernii ,pe langa zapada si cadouri de la mosu ' era pentru noi cei mici mersul cu colindul la tara. Ne ,,imbarcam "in traseul 11 si timp de o jumatate de ora cat dura calatoria ma ocupam cu numaratul casutelor sau al stelelor dar acestea reuseau intotdeauna sa ma fenteze asa ca ma lasam pagubasa si ma multumeam doar sa privesc cerul. Odata ,am coborat din autobuz si am exclamat : ,,Uite mami, luna a mers cu noi la tara "!
Aici ne intampinau bunicii : Mamica Gena-care ce se numea de fapt Angelica, un inger printre oameni ,atat de blanda si buna incat era o a doua mama pentru noi si tataia care desi tata vitreg al mamei nostre ,ne-a iubit si ne-a rasfatat intotdeauna .Erau mereu fericiti sa ne vada iar discutiile lor in contradictoriu se topeau ca prin farmec de dragul nepotilor veniti in vizita.
Cand se insera , mamica Gena ne pregatea traistute din doua fete de perne legate cu un cordon iar tataia se inarma cu un bat pentru a ne pazi de caini si porneam sa colindam.Ne alaturam grupurilor de copilasi ,intram in curtile ale caror porti nu erau niciodata inchise si cantam cat de tinea gura :

Draga domnisoara ,iesi putin afara
Da-ne un covrig,ca murim de frig
Buna dimineata la Mos Ajun. ......

Ori esti ocupata ,esti suparata
De nu vrei sa iesi ,sa ne-nveselesti
Buna dimineata la Mos Ajun.

Si uite asa , din casa in casa , traistutele nostre se umpleau si noi ne intorceam zgribuliti dar voiosi iar dupa ce ne incalzeam un pic, incepeam sa sortam bunatatile -covrigii, biscuitii ,merele ca sa vedem cine a primit mai multe .Focul trosnea in soba iar tataia ne cocota pe salteaua de paie si incepea sa ne spuna o poveste .

A fost odata ca niciodata ,ca de n-ar fi ,nu s-ar povesti ...Prin fereastra aburita,desenata cu numele noastre se intrevedeau copacii din curte incarcati de zapada iar basmul poftea la noi in curte ,in casa ,in camaruta unde noi stateam linistiti si ascultam.
Tataia se mai oprea cateodata ca sa intoarca pe plita covrigii sau sa ne faca susanul cu zahar si nuci sau cand, obosit fiind,iesea afara sa fumeze un Carpati ,sperand ca ne va lua somnul pana se intoarce.Dar noi il asteptam cu ochii mari pentru ca avea tataia un fel atat de dulce de a povesti incat nu te mai saturai acultandu-l.
A doua zi se taia porcul .Nu il vedeam decat rapus ,spalat si acoperit cu un pres .Iar traditia era ca cei mici sa calareasca porcul rontaind sorici iar cei mari sa se adune in jurul lui la o cescuta de tuica fiarta cu piper in ibricul acela rosu .Si-apoi ce buna era prima masa , cu o mamaliga mare ,carne servita direct din cratita si muraturi facute de mamica Gena!
Seara ne intorceam acasa pentru ca adresa asta o stia Mos (pe atunci )Gerila .Aici impodobeam bradutul ( sau ma rog- molidul) in care aranjam instalatia care facea ,,clip clip ".Inca mai simt si acum mirosul acelor de brad ce se raspundea prin casa , mi-e dor de gustul bananelor de pe atunci atat de greu de obtinut , si inca imi amintesc nerabdarea cu care asteptam sa il vedem pe mosu ' .
Dar adormeam si nu reuseam sa il surprindem niciodata .Si stia intotdeauna ce ne-ar placea sa primim si venea cu cadouri , chiar daca nu o ducea prea bine cu banutii .Dar se dadea el mosu' peste cap si nu ne lipsea niciodata de aceasta bucurie.Nu mai stiu cati anisori aveam cand am primit salopetele de fas - eu roz si Marius verde de aratam ca doi cosmonauti cand am iesit prin nametii de pe strada .Hehe .
Sorcova isi astepta cuminte randul in perete .Ce imi mai placea sa o privesc!Multime de culori din hartie creponata .A doua zi dupa revelion intra in actiune dar o foloseam cu grija sa nu o stric.

Cineva ma intreaba aseara cum de imi aduc eu aminte astfel de lucruri ca doar eram atat de mica .Uite ca imi amintesc :).
Sunt amintiri frumoase pe care le datorez parintilor si bunicilor mei iubitori. A venit randul nostru sa fim si noi ca ei .


Nepotelul meu Flavius

Nasterea Domnului

Ora 2 dimineata si nu pot sa dorm gandindu-ma ca azi se naste Mantuitorul nostru.

Ascultând istorisirile minunate din Sfânta Evanghelie despre cele petrecute în noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre Betleem, unde s-a născut Hristos. Acolo, în peşteră, în ieslea cea săracă, Pruncul nou-născut a venit pe Pământ să sfinţească pe om, să-l facă sălaş dumnezeiesc.
Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării îngereşti:
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.

Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său ca să ne mântuiască.

„Ziua de naştere a Domnului este ziua de naştere a păcii”, spune un sfânt părinte al Bisericii, întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace pe om cu Dumnezeu şi pe oameni între ei. O frumoasă cântare bisericească îndeamnă:

„Hristos se naşte, măriţi-L!

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!

Hristos pe Pământ, înălţaţi-vă!”

Preot Octavian Mosin

Craciun Fericit !

Ultima din an ( II)

O colega cu cornite de ren si un brad impodobit ; multe urari si pupaturile de rigoare (sper sa nu fi uitat pe nimeni ) ; atentii si cadouri dar dintre toate cel mai deosebit ramanand felicitarea aceea simpla scrisa de mana ; din nou nostalgie (ca asa ma apuca pe mine ) si o margareta pastrata de la petrecerea firmei, pe care nu trebuie sa o sacrific sa imi confirme ceea ce stiu de fapt ;o asistenta care mi-a dorit tot ce vreau eu iar cand i-am spus ca eu vreau multe iar pe masura ce se indeplinesc imi pun altele pe lista,mi-a spus ce a citit de curand undeva :Imi doresc sa nu mi se ia nimic din ceea ce am. Asta da dorinta!Sa nu uiti ca ceea ce ai e de pret si sa te bucuri de ceea ce ai .

Sentimentul placut ca am avut puterea de a mai incheia cu bine un an si multumirea sufleteasca pentru lucrul facut din inima .
Acum vreau odihna si multa liniste .Pentru ca merit .

23 decembrie 1806

Una din cele mai pretioase creatii beethoveniene,Concertul pentru vioara si orchestra , in care traieste o lume aparte ,se naste in 1806.

Autograful Concertului in Re major are o dedicatie spirituala ,adresata lui Franz Clement ,primul violonist care executa concertul in public la 23 decembrie 1806.
Intre partile concertului , Clement a gasit nimerit sa-si etaleze virtuozitatea violonistica improvizand - ca sa fie mai interesant - cu vioara pe dos. Cat de monstruoasa trebuie sa fi fost aceasta clovnerie intre paginile beethoveniene nu e greu de imaginat .La prima executie ,lucrarea nu a fost bine primita; violonistii vremii au condamnat-o.

Concertul in re major releva pe delin maiestria cu care a stiut Beethoven sa puna in valoare toata gama resurselor expresive ale viorii.Prin mijlocirea sunetelor atat de comunicative ale viorii ,instrument care ,,parca vorbeste " ,genialul compozitor a destainuit adancimi sufletesti nebanuite.
Lirismul ,seninatatea, meditarea ,adierea unui suras sau unda mahnirii ,umorul delicat ,elanul tineresc ,se amesteca in chip admirabil in acest concert ,inepuizabil izvor de satisfactii artistice de cea mai aleasa esenta.

De-a lungul anilor, lucrarea a cucerit o inalta stima de partea instrumentistilor si a publicului iubitor de muzica.Dintre marii interpreti ai acestei capodopere il citam pe Fritz Kreisler si mai ales pe George Enescu ,autor al unor foarte izbutite cadente care se incadreaza cum nu se poate mai bine conceptiei si inspiratiei beethoveniene din aceasta lucrare.

Partea I - Allegro ma non troppo - incepe cu un tutti orchestral in care este expus materialul tematic al miscarii .
Dupa patru lovituri moi ale timpanului ,se ridica glasul oboiului ,sustinut de ceilalti suflatori de lemn ,care intoneaza o melodie curgatoare ,lirica. Figura ritmica de cateva sunete care deschisese concertul se va auzi ,de-a lungul miscarii ,la diverse instrumente ,indeosebi la coarde ,ca un element caracteristic. Pe urma clarinetele, fagotii si apoi oboaiele canta o fraza ascendenta. Suflatorii aduc apoi o noua tema cantabila. Sfarsitul expozitiei orchestrale este indicat de dialogul dintre viorile prime pe de o parte si violoncele si contrabasi pe de alta parte .

Vioara solista isi face apoi aparitia cu o scurta cadenta in care parca vrea sa-si arate nobletea glasului ei unduitor ,de o caldura invaluitoare .Ajunsa la un sunet inalt ca un pisc ,ea se odihneste o clipa si apoi intoneaza tema initiala ,pe care o impodobeste insa cu o fina dantelarie .
In tot timpul repetarii planului expozitiei de catre vioara ,intervin diverse elemente de dezvoltare a motivelor muzicale.Dezvoltarea propriu-zisa incepe dupa fragmentul conclusiv remarcat inainte si are un caracter luminos.
Dupa dezvoltare urmeaza ,asa dupa cum cere forma de sonata ,reluarea expozitiei (repriza ) ,cu unele modificari . Prima parte se incheie cu o coda in care auzim pentru ultima oara tema principala ,cantata de vioara ,si fragmentul conclusiv de care am vorbit.


Partea a II- a -Largetto este domoala .Coardele canta o melodie ingandurata.
Unii comentatori au afirmat ca in aceasta melodie se manifesta influenta folcorului rusesc .
Tema initiala a acestui largetto apare in trei variatiuni .
Auzim apoi ,intonata de vioara , o fraza mijlocie ,ca un cantec de dragoste .
Se reia pe urma tema initiala .Sonoritatile orchestrei cresc si finalul concertului e atacat deodata ,fara nici o pauza.

Partea a III - a Rondo
Tema principala (refren) ,cantata la inceput de catre solist si acompaniata foarte discret ,are un caracter dansant .
Intervine apoi o tema intermediara (cuplet) ,cantata in dialog de viorile prime si instrumentul solist ,dupa care revine tema de la inceput -refrenul rondoului .
Apare un al doilea cuplet ,ca un vals vienez .Reauzim apoi iarasi refrenul .Plin de o voie buna cuceritoare ,finalul se desfasoara in continuare pe baza aceluiasi material melodic .


Aici concertul integral :



La vioara -Zino Francescatti , pe o vioara Stradivarius "Hart" de la 1727

Informatii din cartea ,,Ludwig Van Beethoven" a Editurii Muzicale a Uniunii Compozitorilor ,1958 ( carte ce-am gasit-o prin magazia verisoarei mele )

Nervi de miercuri

O tiganca isi ,,parcheaza "caruta langa ghena si isi cearta calul :
,,Aia nu e de mancat .Ce esti asa calic ?Nu ti-am dat tarate acasa ?"

O cucoana se rasteste la cainele pe care il scosese la plimbare pentru ca a ramas in urma:
,,Vii odata ? Ca ma scoti din sarite !"

Un domn are o discutie la Mega Image cu baietelul sau pentru ca tot bazaia o jucarie de pe raft .
Tatal: Mai lasa odata jucaria aia !
Copilul : De ce ? Te enerveaza ?
Tatal (vrand sa para calm) : Nu .Dar poate o sa vrea sa o cumpere un alt copil si daca tu ii termini bateria...

Eu doar emotionata pentru ca intr-un final mergeam sa ii cunosc parintii .

Stiu ca sunt lut

Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoata mir din mărăcine,
din bălării, impărtăşanii.

Minunea mea se-ntamplă vie
din mofturi mici şi biete fleacuri…
Un colţ de-al meu e-o-mpărăţie,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.

De nu strâng mările in braţe,
prin câte-o baltă tot deretic
si gheara mea tot stă să-nhaţe
din orice taină câte-un petic.

Si dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, incalte
de-o schioapă-n aer tot cutează
peste coteţe să mă salte.

Radu Gyr

Invitatie la spectacol

Duminica pe la pranz , inca obosita dupa petrecerea firmei am intrat la un chat cu prietena mea de peste ocean .Invitatia ei m-a surprins dar era una cat se poate de serioasa si ea ma asigura ca spectacolul pe care urma sa il vedem merita tot efortul .Nu poti sa nu fii miscat de un spectacol al Pinei Bausch !

My dear ,is too late for NY . See you next year!Am trecut-o pe Pina Bausch pe wish list-ul meu de Europa ,mi-am facut o cafea la ibric cu cateva picaturi de lamaie -asa cum obisnuiam noi doua pe vremea cand faceam cursuri de teatru de gest ( o sa-mi fac odata timp sa povestesc mai multe ) si m-am apucat sa selectez din informatiile pe care le-am cules de pe diverse site-uri pentru ca si cei nefamiliarizati ,care nimeresc pe blogul meu ,sa isi faca o idee despre ce inseamna un spectacol de teatru-dans ( a nu se confunda cu teatru si dans ) si mai ales un spectacol al Pinei Bausch.

Pina Bausch ,nascuta in 1940 , dansatoare germana, coregrafa ,actrita si regizor al Tanztheater Wuppertal .

Necesitatea apariţiei fenomenului teatru-dans se pare că rezidă din nevoia actorului de a se afirma ca o instanţă care să întrupeze mesaje, pentru a nu funcţiona doar ca un simplu vehicul de cuvinte.Asadar, interpretul nu numai că transmite un mesaj, ci devine chiar mesajul.

Pina Bausch va fi cea care va impune definitiv dansatorul care integrează un discurs teatral în propriul său trup.

"Este foarte important ca fiecare dintre noi să aibă încredere în propriile sentimente, gânduri şi imaginaţie, oricare ar fi acestea, fără a forţa nimic (...) O abordare deja trasată nu mă interesează, pentru că e definitivă. Cred că e bine să nu ştii, e fantastic să nu ştii..."

Necunoasterea de care vorbeste Pina Bausch nu este altceva decat deschidere spre un polisemantism ce se inscrie in esenta fenomenului teatru-dans.Ni se ofera doar o perspective, fara pretentia de a lansa o interpretare definitiva.

Deseori ,dansul joaca doar un rol sustinator.Audienta reactioneaza cu un soc de recunoastere caci dramele dansante ale Pinei Bausch se pare ca patrund in subconstient. Fiecare e o impletire de episoade ce are legatura cu dragostea , trupuri si alienare ,cautarea implinirii,dorinta si dorinta zadarnica.

Criticul Manuel Brug socotea filosofia ei drept ,,interpretarea sufletului si batalia sexelor”.

Cruzimea barbatilor si femeilor, unii impotriva celorlalti ,si nepasarea lumii care ii inconjoara, sunt intens redate in dansurile Pinei Bausch.

Pina Bausch citeste cu usurinta sufletele dansatorilor ei . Din 1978 lucreaza cu tehnica intrebare-si–raspuns. Ea le cere dansatorilor sa exprime o stare de spirit si din raspunsurile lor construieste colaje.Raspunsurile nu sunt deloc usor de dat Printre intrebari (cereri):

-Copiati tic-ul altcuiva

- Fa un lucru de care ti-e rusine

-Scrieti numele cu ajutorul miscarii

-Ce ai face cu un cadavru?

-Misca-ti partea preferata a corpului

-Cum te comporti cand ai pierdut pe cineva ?

Inainte de a face coregrafia pentru ,,Maurca Fago “( titlu ce se refera la un simplu dans din Cape Verde ) ,Pina le-a cerut dansatorilor ,prin diferite fraze,sa se exprime.De exemplu: ,,ceva interzis “ , ,,apa si piatra “ , ,,ceva in legatura cu dragostea “ , ,,un sunet lung si patrunzator” , ,, prima impresie “ sau ,,scrieti cuvantul rasarit de soare cu corpul vostru” .

Teatrul-dans nu este un stil propriu-zis ci o stare de spirit care este exprimata foarte bine în declaratia artistei Pina Bausch : “Nu ma intereseaza modul în care oamenii se misca, ci mai degraba ceea ce îi determina sa o faca

Vollmond





Cafe Muller

Info de pe :http://atelier.liternet.ro/articol/3962/Gina-Serbanescu/Abordarea-critica-a-fenomenului-teatru-dans.html

Traducere de pe :http://www.ballet.co.uk/magazines/yr_02/feb02/interview_bausch.htm

Alandala ,fara ordine cronologica sau un subiect concret

Anul asta am facut tort doar pentru Nico si ne-am intristat ca tati nu a fost cu noi sa-l sarbatorim si pe el .
Si am primit de la Mos Nicolae un pulover d-ala cum imi doream demult cu motive norvegiene.

Si te-am necajit lasandu-te sa ma bati la table ca mai apoi aproape sa te fac ,, marti" ; si-aveai o fata atat de ganditoare si serioasa cand ti-ai pus dorinta pentru geana cea zburdalnica ce se asezase pe tricou si am crezut ca te pacalesc sa mi-o spui ( sunt sigura ca dorinta ta are legatura cu mine ) ,si ai atipit in bratele mele la casuta de la tara pe care o preferam in schimbul cluburilor galagioase, si m-a miscat cand mi-ai spus ca ti-a placut concertul si ca te-a impresionat pana la lacrimi moartea mamei lui Peer Gynt; si a fost haioasa tentativa ta de a ma purta in brate cand am vrut sa ma rasfat dorindu-mi sa ma duci in oraselul copiilor ;si imi place cand imi spui ca pentru tine nu trebuie sa fiu tot timpul fresh si insisti sa ma vezi si cand sunt bolnavioara.

Ieri a fost zi de stat in casa cu ,, buline" (dupa cum zicea mamica Gena ) ,ceaiuri si somn dupa somn. !Inca o saptamana pana la vacanta .
Si-o sa-mi fac o lista cu ce vreau sa-mi aduca Mosu' .
Si o lista cu ce mi-ar placea sa imi ocup timpul liber.
Si ...

Ultima din an (I)

Camera in care invat sa cant la pian are usa mare de lemn , parchet care scartaie sub picioare,miros de mobila veche si de betisoare parfumate arse .
Camera in care invat sa cant la pian are plante verzulii ingrijite , buchete de flori aduse de elevi iubitori, si fereastra cu pervaz unde porumbeii se odihnesc ciugulind din firimiturile presarate .De la acea fereastra ,in timp ce-si fumeaza tigara , profa mea ma corecteaza cu un ,,ia vezi ce canti tu acolo " cand imi scap degetul prin alte clape.
Camera in care invat sa cant la pian e micul meu univers care se inchide azi pentru vacanta de iarna pastrand pentru ea amintirea ca eu am trecut pe acolo.Ne revedem la anu'.

Sleepy

Nu ma mai ajung cu somnul . Dimineata ma urnesc cu greu din pat iar la servici dorm pe mine. Cand nu e seara de pian, sau de fila sau de iesire cu burlacii , merg acasa dupa ce termin programul la ora 6 (F.imi spunea zilele trecute ca are program pana la 2 ! what is this ?) ) si imi pregatesc cu grija mediul -pentru ca nu pot adormi daca merge televizorul, daca e vreo luminita aprinsa , daca bazaie vreun prelungitor ,daca aud pasi prin casa , daca suna telefonul (cu toate ca soneria e data la cel mai mic volum ) sau chiar daca primesc un mesaj .Cand intr-un final reusesc sa atipesc ,se gaseste ceva sa ma trezeasca - ba niste tunete de decembrie , ba artificiile din centru pe care le-am urat zilele trecute ,ba cineva care isi face dus , ba fata vecinilor de sub noi care urla prin casa cam fals ,,O ce veste minunata " .

Imi spunea cineva ca am o viata agitata si se intampla multe in timpul unei zile de-a mea. E adevarat .Unele vin pur si simplu si trebuie sa le accept pentru n-am incotro.Cu altele ma ocup eu ,pentru ca ce-ar mai fi viata daca n-as face si ceea ce imi place mie ?
Pana nu demult imi convingeam prietenii sa iasa afara cu un vers dintr-un cantec al lui Gica Petrescu :,,ca tot om dormi cand n-om mai fi " . Nu mai tine figura. De vreo doua saptamani am renuntat la iesirile din weekend pentru a ma odihni. Ah,ce-as mai trage si acum un pui de somn .Si cum fabrica noastra e cam aproape de padure ,daca m-ar gasi colegii ar putea spune :uite-o pe adormita din padurea frumoasa !

Cantec de dragoste

Cum să-mi împiedec sufletul

să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?

Cum să-l înalţ deasupra ta

spre alte lucruri, altundeva?

O, cum, cum l-aş aduna

lângă ceva pierdut în întunerec,

într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,

ce nu se-ndepărtează

când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.

Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,

ne împreună totuşi aşa cum un arcuş

din două strune-un singur sunet scoate.

Pe ce vioară suntem înstrunaţi?

Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,

cântec cum altul nu-i?


Rainer Maria Rilke 

Sambata ploioasa la casuta de la tara .Stare de nestare . Pentru ca ma cunoaste prea bine, mami si-a dat seama ca nu o sa ma induplece sa intru in casa la caldura asa ca mi-a adus o pelerina de ploaie si m-a lasat sa ma plimb .Mi-am gasit o preocupare pozand ramasitele verii din gradina noastra.
Nu stiu daca voiam sa uit sau sa imi amintesc acele momente. Nu stiu daca am acceptat sau inca ma revolt acum , dupa 9 luni de cand el nu mai este cu noi. Stiu doar ca doare cumplit.Si nu e zi sa nu ma gandesc la el.