Duminică 27 mai . Concert la Muzeul de Artă Ploieşti. Doi  tenori şi două soprane. La un moment dat a fost şi un Intermezzo la pian Chopin -Vals op. 69.  Mi-au dat pur şi simplu lacrimile. E dulce-amar valsul ăsta. Mi-am amintit de tatăl meu care nu mai e cu noi, m-am gândit la ceea ce mi-am dorit să fiu şi nu am reuşit şi poate nu voi reuşi niciodată, am făcut apoi un salt în timp pe vremea lui Chopin...M-a epuizat emoţional bucata asta.
Mi-a descreţit mai târziu fruntea unul dintre tenori care în momentul în care cânta ,,o sole mio" a întins mîinile ca-ntr-o îmbrăţişare către celălalt tenor care se chinuia să rămână serios şi mai să-i pufnească râsul pe amândoi. Foarte bizar, gay as putea spune.
Am făcut apoi poze în grădina trandafirie. Îmi place că mă însoţeşti în
 poveştile mele.