Leapsa literara

Preluata de la Geanina.

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Marin Sorescu

I am a Daisy What Flower Are You?

Le invit pe doamnele si domnisoarele de la blogroll-ul meu sa descopere ce floare le reprezinta. Stiu ca fiecare dintre ele este pentru o anumita persoana din viata ei floarea cea mai frumoasa, cea mai parfumata ,cea mai gingasa . A venit momentul sa aflam si care:).

Noaptea lor, a muzeelor

Sambata , 16 mai

Am inceput cu Muzeul Ceasului Ploiesti unde atmosfera de anul trecut, cu incapere luminata doar de lumanarele si inveselita de feluritele muzicute ale ceasurilor nu mai exista. In schimb, o caldura inabusitoare ne-a alungat foarte repede catre urmatorul.

Muzeul de Istorie si Arheologie Ploiesti
- Monede, arme, obiecte de podoaba, o ambarcatiune din stejar de vreo 10 m lungime si tineri carora nu le e suficient sa priveasca, trebuie sa si pipaie exponatele spre disperarea supraveghetoarelor.









Muzeul de Arta Prahova "Ioan -Ionescu Quintus"



Am revazut aceleasi picturi ca in anul precedent si de aceasta data mi-a atras atentia tabloul " La Denie " (cred ca este al lui Tonitza, o sa verific ) .
Candoare, smerenie si grija sa nu se stinga Lumina .




Ni s-au alaturat Eddie cu prietena lui care abia iesira de la festivalul de jazz si am pornit catre capitala . Nu am mers niciodata prin Bucuresti noaptea .La pas. Desi obositoare, incursiunea noastra a fost deosebita. Am luat pulsul capitalei in special intr-o astfel de noapte cand strazile forfoteau de lume ( la acea ora cu siguranta Ploiestiul dormita). Am avut impresia de multe ori ca Bucurestiul aducea a Paris, cu masutele mici cochete ale cafenelelor, ba a N.Y., cu strazi largi si firme luminoase. Un autobuz pus la dispozitia "muzeistilor" ne-a cules de pe drumuri cand eram deja storsi de puteri dupa o promenada de la Intercontinental pana la ASE.

Muzeul National "George Enescu"

M-as fi declarat pe deplin multumita daca am fi ajuns doar aici datorita impactului pe care l-a avut asupra noastra. Palatul cu o somptuoasa intrare - copertina in stil Art Nouveau, interiorul ce amintea de rafinamentul de epoca, camere intesate de tineri, unii tintuiti de recitalul la pian, asezati chiar pe jos ca niste hippie (iubitul meu se luase de tolba mea de postas dar a vazut ca la Bucuresti mai toata lumea avea una ) ; obiecte amintind de marele nostru compozitor, atmosfera tacita din gradina pietruita si batranul acela cu barba mare alba ce tare mai semana cu Da Vinci.


pe la 2 dimineata








Cu Dinu Lipatti .Un gest simbolic de botez artistic












Muzeul National de Arta al Romaniei

Se apropia ora 3 dimineata si inca se mai statea la coada pentru a intra in "palatul unde domneste arta". Aici am putut vedea:
-expozitia " Un secol de pictura sarba .1850-1950"
- Arta Veche Romaneasca si
-" tablouri care vorbesc" ( cateva lucrări puse în relaţie cu câte o poezie sau fragment de text literar; micro-recitalurile de poezie posibile prin intermediul instalaţiilor sonore din dreptul lucrărilor).



Pe la sase am ajuns acasa istoviti . Arta cere sacrificii chiar si din partea privitorilor,nu?
Voi cum v-ati petrecut sambata ?

Turneul National " Stradivarius" 2009

-Cumparata de statul roman in 1958, Vioara Stradivarius-Elder a apartinut pana in 1997 maestrului Ion Voicu. In urma concursului organizat in 2007 de Ministerul Culturii, violonistul Alexandru Tomescu a primit dreptul de a canta la acest instrument pentru urmatorii 5 ani.

- Vioara a fost realizata in anul 1702, fiind una din ultimele 10 viori din lume semnate de Stradivarius si aflate inca in stare de functionare.

- Urmand exemplul violonistului american Joshua Bell, Alexandru Tomescu a facut un experiment sustinand un recital timp de 35 minute in statia de metrou Piata Victoriei din Bucuresti.

-Turneul National Stradivarius 2009 - a constat intr-o serie de 15 recitaluri ale violonistului Alexandru Tomescu alaturi de pianistul Horia Mihail. Turneul s-a combinat cu o campanie sociala dedicata ajutorarii celor peste 80 000 persoane cu deficienta vizuala din Romania .

-Evenimentele au avut loc in Bucuresti la Ateneul Roman si in alte orase in perioada 14 aprilie - 16 mai 2009.
Din pacate , Ploiestiul nu a facut parte din lista oraselor privilegiate asa ca am urmarit de acasa, multumita postului TVR Cultural.

Mi-a placut :

Jules Massenet -Meditatie din opera "Thais"

Mixtura de mai

M-am trezit intr-o buna dimineata cu un cuvant pe limba: miscellaneous.

Nu-mi aminteam ce inseamna, n-am avut timp sa-l caut in dictionar si l-am repetat toata ziua in minte pana cand s-a evaporat odata cu venirea serii, odata cu dansul nostru inchipuit pe semi-intuneric, cu o salata pregatita in doi ciocnindu-ne unul de altul si amuzandu-ne prin bucatarie, cu o fereastra deschisa ca sa putem adulmeca ploaia si un post de muzica clasica un pic fasait.

Cuvantul a revenit apoi staruitor si ca sa condimenteze atmosfera, imi aduse in pridvor pasarile ingrijorarii, ce purtau in ghiare 6 examene si 4 restante, ce-au inceput pe data sa-mi ciuguleasca din timp si sa bata din aripi a graba.

Sa nu ne precipitam si sa le luam pe indelete , mi-am zis . Au urmat cursuri procurate de la colegi, probleme rezolvate pe repezeala la servici ca sa pot ajunge la examen, si niste bombonele Magneb6 rugate sa-mi tina tovarasie luna asta.

Plimbarea nostra m-a indepartat nitel de iures; stanjeneii galbeni ascunsi de podetul subred, izma salbatica sfaramata intre palme, cochilia mica de melc pierduta printr-un buzunar de geanta, vreascuri uscate strivite sub pantofi si luna invinuita pe nedrept pentru agitatia mea, scutind de la cearta cafeaua prea tare, amaruie ce ma imbiase la ceas tarziu; mangaieri tandre si datatoare de liniste, saruturi pe tample si hamacul nostru imaginar legat bine ca stii ca mi-e teama sa nu se desprinda. Si Kate Melua :

Guilty feelings in the night
As I wonder is it wrong to feel so right

N-am apucat sa ma desfat indeajuns. Vestea ca pentru proiect nu mai am decat doua saptamani ma lovi in timpane cu un dangat de clopot mare si vechi cam de pe vremea lui Stefan cel Mare. Atunci Panica se prezenta la usa mea, isi tranti desaga intr-un colt , se aseza confortabil pe fotoliu imitatie de piele si proclama: aici stau eu !

Pai daca e p-asa , eu plec de-acasa , i-am spus . Si i-am intors spatele, hotarata sa nu ma las intimidata sau sa fac pe plac musafirilor nepoftiti .

Iubitule, stiai ca in curtea noastra am avut demult, tare demult un helesteu ? Uite aici, unde acum nu sunt decat pomi in floare si un hambar cam derapanat .Tataia obisnuia sa ne spuna povesti pe mal , sub salcia umbroasa si chicoteam si ne placea zgomotul ala in timp ce pietriceaua atingea apa facand cerculete. Baltabac ! ssst ! ca speriem pestii!

Si imi asculti povestile, si ma lasi sa ma zbengui pe covorasul fermecat de la supermarket, si cauti cu mine dulceata de nuci pentru ca asta simt eu ca as manca chiar de nu-s convinsa ca o sa fie pe gustul meu .Si ma intreb la ce oare te gandesti cand iti spun ca-mi place cum se aude cand pui capacul unui borcan ( cred ca am mai citit asta undeva ) si tin sa-ti si demonstrez practic printre rafturi de servetele si sticle inflorate.

Iar dupa ce ma opintesc cu piatra mea de moara si reusec sa desprind o parte si s-o azvarl cat colo dupa intalnirea cu proful indrumator , apare vreo persoana invidioasa ce incearca sa imi fure din seninatate. Par example, un tanar tare grabit in trafic, ce-ar fi vrut pesemne sa dau in pietoni ca-n popice. Domnul pare-mi-se era actor, caci l-am zarit in retrovizoare spunand un monolog cu mult patos; gestica si mimica tradau un interpret ce-si traieste cu mare intensitate personajul. Citindu-i pe buze, mi-am dat seama ca era parte dintr-o piesa interzisa minorilor.

Cineva imi spusese ca trebuia sa ii arat frumusete de inel mare, patratos , argintiu pe care il port pe degetul din mijloc. Dar eu mi-am vazut de drum si visele mele fara sa neglijez ca in paralel , un contrabas ma tine in alerta prin tonalitatile-i joase.

E melancolie ("dulce nebunie ") impletita cu ingrijorare, e bucuria ca o sa bantuim prin oras in noaptea muzeelor imbinata cu nelinistea studentului in sesiune ; e lectie de pian si insomnie.

Si dupa ce s-o termina si luna asta , o sa-mi inchid in beci contrabasul laolalta cu pasarile fosnitoare si o sa gasesc pentru iunie un alt cuvant . Si daca n-o sa-l gasesc, o sa inventez eu unul.

Pana atunci MAI...

Plumburiu

Dupa-amiaza monotona, picuri reci de ploaie si ceai Earl Grey cu aroma de bergamota.



Madeleine Peyroux - Dance Me To The End Of Love

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic 'til I'm gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove

Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Seara de concert cu iz de trandafiri.Caci asa miroase noul meu parfum. Ca trandafirii micuti roz-lila ce se cocotau in tufe pe gard sperand sa ajunga pe casa si de-acolo sa-si raspandeasca aroma; ca petalele din care muscasem odata incercand sa ma dumiresc cum de poate face mamaia dulceata din ele; ca cei multi grena catifelati ce umplusera cosuletul de paie adus in dar de ziua mea de tanti Sica pentru ca simtise ea ca o sa-mi placa mai mult decat orice alta jucarie .

Primele acorduri din acel Adagio ma condusera pe puntea Titanicului (nu stiu de ce ), intr-o seara linistita dar un pic racoroasa insa avusesem grija sa imi acopar umerii cu salul lung; muzica se auzea undeva departe iar eu, sprijinita de balustrada , deloc cu ganduri sinucigase, dar cam confuza, nu-mi dadeam seama daca astept pe cineva sau mi-e bine in momentul meu de singuratate.Posibil ca si ceilalti pasageri sa fi fost rapiti de Mendelssohn si petrecuti prin alte timpuri si sfere. Cert e ca ne adusese inapoi pe toti un domn plin de gratitudine, aplaudand intre partile concertului dar fusese pe data potolit si admonestat de sotie(?); amanunt minor, ma gandisem eu. Daca a simtit ca vrea sa rasplateasca muzica ce-l dusese ceva mai departe de randul F ( sa zicem), a facut-o si nu-si merita dojana; finalul uverturii "Coriolan" fu stirbit de un cantec de telefon mobil al unui domn in varsta care nu scapa netaxat de un altul absorbit de muzica si cu un respect vadit pentru orchestra ; si-n urechi ne rasunara invective cu referiri la origini si decedati( acum las la aprecierea juriului de specialitate sa atribuie premiul I pentru mitocanie. Candidati: cel care uitase sa isi inchida telefonul si vigilentul responsabil cu ordinea ce nu mai tinuse seama de cele cateva randuri de auditori ce fura zguduite ca de-un iceberg de vorbele sale) .
" Pasiunea " lui Haydn ma purta prin stari contradictorii si framantari albastre. Le abandonasem apoi , lasand destinului hotararea daca ma pastreaza intr-o letargie comoda sau imi da un branci in valtoarea sentimentelor.

Mi-am parasit vasul si concertul trandafiriu, plecand cu E. pe jos. Niste nori se inghesuisera pe cer de parca ar fi vrut sa incapa cu totii intr-o poza imaginara. Numai bine, le-am zis, mi-era dor de asa vreme .
................................................................

Who can say when the roads meet,
That love might be ,in your heart?
and who can say when the day sleeps,
and the night keeps all your heart?
Night keeps all your heart.....

Who can say if your love groves,
As your heart chose, only time?
And who can say where the road goes
Where the day flows, only time?

Who knows? Only time
Who knows?

“Only time " imi spusese Enya cu numai cateva minute de acea intamplare insa timpul se tare grabise. Crezi in semne ? Le iei in seama? Cand te zgaltaie un bobarnac, cand te imboldeste un amanunt de parca ar dori sa-ti graiasca , cand te surprinde o situatie cum n-ai vazut decat prin filme, cand ti se serveste pe tava raspunsul de care aveai nevoie cand erai confuz, venit sa limpezeasca apele tulburi. Iar intrebarile : de ce acolo? de ce tocmai in acel moment? cum e posibil?- raman de prisos .
Acasa, gandindu-ma la film mi-am dat seama cum o chema pe eroina : Rose. Probabil de acolo pornise in subconstient calatoria mea pe Titanic . Si apoi m-am gandit la corabia noastra. Si ca sta in puterea mea sa nu o las sa se scufunde.

Mendelssohn- Dublu concert pentru vioara, pian si orchestra de coarde

-Adagio




-Allegro molto

Solisti : Ioana Maria Lupascu - pian
Ladislau Petru Horvath - vioara
Dirijor Ladislau Petru Horvath


Haydn- Simfonia nr . 49 in Fa minor " Pasiunea"