06.12.2018-09.12.2018
Turul operei Scala di Milano
-Loja regala in care am fost poftiti sa stam si in care ne-am simtit pret de cateva minute oaspeti de seama in timp ce ghidul ne povestea cum Maria Antoaneta a schimbat dintr-un moft culoarea lojei in albastru;
-Garoafa pudre gadita de sora mea, martora a reprezentatiei de cu o seara inainte la al carei final s-a aplaudat 14 minute (,,Atilla" de Verdi care a deschis stagiunea 2018-2019);
-Imagini cu teatru; dupa bombardamentul din cel de-al doilea razboi mondial in contrsat cu imaginea actuala cu locul orchestrei presarat cu petalele de flori de la seara precedenta;
-Momentul in care ne-am pierdut de grup si ne-am amuzat cu ceilalti colegi vizitatori inchipuindu-ne intr-un film care s-ar fi numit, evident, ,,Lost at the Opera House";
-Scena pe care am pasit cu emotie gandindu-ma la acei monstri sacri ale caror voci au rasunat in aceasta sala.
MERAVIGLIOSO!
-Ursul gigant de pe strada care facea poze cu copiii;
-Momentul de stat la soare in statia de tramvai unde a venit cel mai vechi tramvai ever cu usi de lemn;
-Ossobucco cu vin si capsuna-n buze;
-Castane coapte
-Cina la cazare deMos Nicolae cu sampanie, desert si o harta ce te facea sa visezi la noi teritorii de marcat;
-Uimirea cand am iesit de la metrou si am dat cu ochii de Duomul care se inalta majestuos;
-Pomul de Craciun din piata incadrat de lasere albastre care veneau din cer de parca dintr-un moment in altul niste extrasterestri l-ar fi rapit;
-Baia de multime de la galeria Vittorio Emanuele;
-Statuia L.O.V.E., Navigli pe inserat cu milky coffee, lacatelul de pe pod cu inscrisul Ti ami, lebedele si caleasca/vapor trasa de reni pe apa spre deliciul copiilor;
-Unicornul mov gasit in aeroport care a insistat sa isi faca un selfie la geamul avionului;
-Tovarasia surorii mele cu care m-am hlizit si pe care am pus-o sa se orienteze la metrou;
