Imi spuneam ca nu-i place sa stea singura si ca ar avea nevoie de o broscuta cu care sa-si petreaca timpul.Cand a venit cealalta a inceput sa dea din labute si sa alerge prin casa de bucurie(atat cat poate alerga o broscuta ).S-au inteles bine o perioada.Dupa care,probabil s-au plictisit ,poate mai era si diferenta de varsta sau pur si simplu ... n-a fost sa fie .
Broscutele sunt ca si unii oameni:cand simt ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda , renunta .
Nu le pot forta sa convietuiasca. Acum e din nou singura.Si s-a inchis in carapacea ei .
2 comentarii:
Ce dragut! Nu stiam ca ai o broscuta. :P
Sunt sigura ca nu a renuntat si cu putina grija si afectiune va iesi din carapace inainte sa-ti dai seama. Ii trebuie doar putin timp :)
Trimiteți un comentariu