Nu! pentru felul in care ni s-a expus acest tablou trist al femeii captive intr-o casnicie nefericita, a carei singura menire era sa aduca mostenitori, al femeii constranse sa renunte la adevarata dragoste pentru indeplinirea indatoririlor, nevoita pe deasupra sa accepte si infidelitatea sotului.
In mod firesc ar fi trebuit sa plang, dar acum priveam cu Nico si apoi pe Nico intrebator sa-mi confirme ca nu numai eu am senzatia ca tot trebuie sa se intample ceva, ca actiunea stagneaza, ca devenise plictisitor, ca nimic nu impresioneaza.
Nu! pentru tentativa de poveste de dragoste in care eu ca privitor nu sunt pregatit in nici un fel emotional de unde si lipsa oricarei impresii in momentul in care cei doi iubiti reusesc sa se intalneasca.
Cu ce am ramas in urma filmului? Cu imaginea unui amanunt atat de evident incat pe parcurs a devenit de-a dreptu' enervant:
Dupa casatorie, un clinchet de toast ne anunta intrarea in scena a personajului principal colectiv: paharele.
-Ducesa e ridicata de la masa in durerile facerii insa in prim plan stau tantos paharele.
-Ducesa are un moment intim cu prietena de companie (care devine a sotului ulterior) din care nu lipseste paharul ( fair enough, da bine un pahar de vin in alcov, numai sa nu simti indicatia de regie "tine-l mai sus "!).
-Ducesa frecventeaza petreceri unde ploua cu pahare, chiar si cand e singura in cadru, un pahar o fileaza de la spate.
- Mai toate personajele importante se delecteaza la un joc de ruleta, sorbind din pahare. Ducesa se retrage, dar pe metereze raman in paralel paharele, perfect aranjate de recuziter inainte de tragerea scenei.
-Lady Bess se ridica de la masa pentru a o insoti pe ducesa si a-i impartasi micul lor secret. Ce credeti ca ia cu ea pana la usa pentru a sustine intensitatea momentului premergator scenei incandescente ce urma sa vina? Paharul.
-Ducesa discuta aprins cu sotul despre soarta ei, filmata dintr-un unghi din care sa nu cumva sa lipseasca ...ati ghicit: paharele.
- Ducesa planuieste cu viitorul iubit sa il ajute in demersurile politice. Binevenit prilej cu care trebuie sa bea dintr-un pahar.
Paharul devine asadar un laitmotiv, un martor al nasterii, petrecerii, suferintei. Este el, paharul.
Nu pot spune ca nu am o oaresce placere fata de acel rubiniu al licorii si modelul delicat al paharelor, insa folosite in mod abuziv devin un element sacaitor.
Si ca un spectator atent la detalii caruia i s-a pus pata pe atatea pahare de vin (sau lichior) si n-a avut ce face intr-o dimineata de sambata, m-am gandit sa va ofer si voua...pahare:
poza luata de nu mai stiu unde...eu am numarat 13 pahare .Cred ca le tinea o prelegere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu