Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
Amurg de toamna - Lucian Blaga
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 13:24
“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată…” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, XIII, 4-8).
12 comentarii:
si ce toamna grea, anielle...
eu am fost pe aici...ciao pana pe data viitoare.
Abia dac-o mai pot duce, Panta...
Cu siguranta poti gasi altceva mai bun de facut , Aladin.
ce frumos..
Mie imi place toamna. Cu toate toanele ei!
O seara buna!
Anne, bine ai revenit!
Gina, stii ca si mie numai ca mi-a adus in panere prea multe "daruri"amare ...Sper ca surata ei -iarna sa aiba altfel de surprize.
Faină poezie... E bine să ne aducem aminte de Blaga...
Cristian, asa e. Blaga are multe poezii frumoase.
superba melodia , am ascultat-o de nenumarate ori si tot as mai asculta-o .
multumesc ca ne-ai dat voie din nou sa-ti citim si ascultam postarile de pe blog .
Mihai, cu ce ocazie vizitator al "gradinii"?
Trimiteți un comentariu