Amalgam de note

În prag de alegeri mi-am amintit de nişte desene animate şi spusele unui erou ,,the power is yours". Nu eram insă convinsă că vreau să mă folosesc de puterea mea, gandurile raţionale se împotriveau impulsului de moment şi mă făceau să mă indoiesc de alegerea facută. Dar electoratul majoritar era indragostit pană peste cap, sfidand motivaţii şi raspunsuri pertinente ce ar fi zdruncinat orice campanie. Caştigă gandul la săruturi printre rafturi cu bidonaşe cu spuma de baie, uitand de casieriţa nerabdatoare (invidioasa, plictisită să-i ardă de dulcegării).

Îmi bat la uşa minţii exemple venite din neunde legate de neputinţa mea, lucruri total nefolositoare dar de care sunt convinsă că n-aş fi capabilă: n-am fost in stare niciodată să fac roata şi nu o să reuşesc niciodată să stau in maini. Dar cum de alţii pot?

Timp de vreo două săptămani am trăit in trecut. Mă intorceam acasă şi urcand scările simţeam ceva familiar, o caldură amestecată cu miros de flori, însă nu ajungeam la etajul patru ci la vechea nostră casă. Eu eram micuţă, mami gătea mancărică de cartofi şi tati îşi lustruia tobele. În altă zi mă pregăteam de şcoală, în alta veneam şi le spuneam că am mai luat un zece şi alte griji in afară de a învăţa nu aveam dar pe atunci nu consideram învăţatul o grijă ci o bucurie, o plăcere.
E un privilegiu să pot avea astfel de trăiri dar şi-o durere pe care mi-o pricinuiesc singură, cand ma trezesc că de fapt nu am decat amintiri.

Ultima lecturare : Manualul calităţii al uneia dintre firme. 3 more to come. Corectat cu evidenţiator vesel roz bombon şi ornat cu semne de întrebare.

Privesc florile de pe masa de lucru printre gene şi le văd anemone pictate in tehnică de cuţit.

Decizia de a-mi face blogul privat cincisprezece zile m-a ,,costat" 600 locuri în zelist. Dar dacă n-am caştigat titlul de cea mai sexy bloggăriţă, ce-aş putea să-mi mai doresc ?:p.

M-am tot intrebat : cum îţi alegi un preşedinte? În primul rand trebuie să îţi placă de el (şi nu mă refer la frumuseţe că nu pentru asta l-am ales data trecută pe Băsescu) ci să îţi spună ceva privirea lui. Să-i citeşti în ochi seriozitate, determinare, apoi să îţi placă cum vorbeşte, cum promite, cum plănuieşte. Am urmarit dezbaterea. Geoană oferind flori soţiilor celorlalţi 2 participanţi ( gest care pe mine nu m-a mişcat prea rău), răspunsul cu soacra pe care nu l-am priceput (unele lucruri nu-mi sunt date a le întelege şi pace), Crin Antonescu dandu-l drept exemplu moral pe Tudor Chirilă, Băsescu strangand cu hotărare mana celorlalţi şi raspunzand cand Geoana i-a urat politicos ,,succes":,,Eu o sa am "! Bine, bine chiar dacă asta gandeai, chiar dacă eşti convins că aşa o să se întample, chiar dacă vrei să-ţi tachinezi adversarul, nu te poţi abţine? Niţică modestie n-ar strica. Sau crezi că noi norodul (sau nerozii ?) nu mai auzim?
N-am fost la vot ieri. Poate ma duc data viitoare. Pe la ţara a dat bine mersul ăsta cu măslina în punguţa pe la cei mulţi şi oropsiţi mai ales ca operaţiunea s-a făcut în ajunul alegerilor să nu uite omul cu cine trebuie să voteze.

Răsfoind caietele cu însemnări, am revăzut ,,blazonul "pe care îl puneam pe toate coperţile de pe la 16 ani încolo, simbolul BRC , o semnificaţie ştiută doar de mine , un însemn ce mă însoţea chiar şi-n gand întărind crezul meu.
Continui cu el şi in ziua de azi. Cand sunt mai liniştită, mai leneşă. Cand simt ca altfel vin sărbătorile şi mi-e dragă din nou bucătăria mea. Cand port acelasi parfum şi nu-mi doresc sa-l schimb, cand mi-am baut cafeaua în sorbituri mici şi mi-am aranjat trandafirii batuţi intr-o glastră transparentă.
Încă o lună pana la concediu.