Pentru el aş suporta meciurile de fotbal de la tv
Aş primi un cătel in locuintă
Aş invaţa să joc sah
(M-) aş găti
M-aş opri să ii cumpăr de la chiosc “Săptămana financiară” chiar dacă aş fi zorită
M-aş muta intr-un apartament cu chirie
Aş chiuli de la lecţiile de pian ca să alergăm impreună prin ploaie
Mi-ar trece repede supărarea cand ne-am ciondăni
Şi poate multe altele la care nu m-am gandit acum. Şi cel mai minunat ar fi că el n-ar cere nimic din toate astea si m-ar plăcea asa cum sunt .
2 comentarii:
Cred ca atunci se cheama ca iubesti cu adevarat...cand il poti accepta pe celalalt asa cum este el...si ii ceri doar sa nu se schimbe, nu sa se schimbe:)
Razvan, asta e situatia ideala si sunt constienta ca nu poti gasi o persoana fara cusur.Cu totii avem micile noastre parti rele la care, cu putina bunavointa putem renunta.
Binenteles ca si aceste compromisuri pe care le faci trebuie sa se mentina in limita bunului simt, nu sa fii nevoit sa accepti tot felul de situatii sau cerinte aberante. Nimeni nu are dreptul sa iti impuna asa ceva.
Tatal meu avea o vorba frumoasa: sa va ingaduiti unul pe celalalt.
Numai sa si merite, as completa eu.
Trimiteți un comentariu