Ii spuneam lui F. ca n-as vrea totusi sa ma intorc in acea seara .Ea mi-a raspuns ca n-ar mai vrea sa se intoarca toata viata .Nu stiu care era parerea lui E.
Ne-am imbratisat pe vaporeto , asa ,ca trei amici care au impartasit bucuriile unei calatorii atat de frumoase si ne-am luat adio de la Venetia.
A trecut o saptamana si inca nu m-am dezmeticit.
vineri, 8 februarie 2008
Fine della nostra storia
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 16:58
Etichete: peregrinari
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Interesant final, al unei povesti pana la urma frumoase.
Am observat ca nu te-ai dezmeticit inca... nu de alta dar defectul tau numit curiozitate :p nu te-a facut inca sa imi scrii mailul ala de care vorbeam.
P.S. Nu am vizitat Venetia chiar daca am de multe ori ocazia. Mi-am zis ca o sa o vizitez o singura data... si asta impreuna cu cineva care sa conteze enorm pt mine.
(oricum chestia funny e ca pentru o buna perioada de timp... de fiecare data cand cautam pe google danezia, ma intreba... do you mean venezia :))
Trebuie oricum sa vizitezi Firenze (Florenta)... singurul oras de pe lumea asta ce nu m-a dezamagit. Restul sunt overrated.
Suuuuper!
Ce poze frumoase! Ce poz(n)e frumoase! :))
@danezia ,am reusit sa-l trimit;)
@ ade,ma bucur ca ti-au placut !Si unele si altele:d
Multumim pentru istorisire si pentru plimbarea virtuala prin Venetia :). Uelcom bec! :D
Ca de fiecare data, Oana imi face o primire calduroasa in blogosfera :).
Tenchiu veri maci,Oana!:D
Trimiteți un comentariu