Toamna simfonica (II)

A fi - Mircea Micu

"A fi peste mormantul verii,
Sedus de viata ca de-un dor
Manz tanar degustand lumina
Salbatic si nerabdator.

Sa crezi ca nu exista moarte
Ca mortii sunt numai un fel
De fluturi adormiti de muzici
Si-nchisi in bile de otel.

A fi uitat de toata lumea
A fi iubit de cine vrei
Cand vin sa te-ncalzeasca noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un camp uitat de lume,
De smog uitat si de masini,
Tu singur dueland in aer
Cu sabiile unor crini.

A sti razand, ca sanul tandru
Rotit in portelan etern
Se surpa-n el pana devine
Mormant al laptelui matern.

Si peste toate, ca un tigru,
Sa treci razand si sa te minti.
Si cand ameninta zapada
S-o-ntampini cu o floare-n dinti.



Cantecul brumelor, urmelor -Lucian Blaga

Ca o pulbere de-argint
înghetase roua.
Brumele s-au nascocit -
era ziua doua.

În dumbravi încremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele închise.

Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lasam pecetile -
urmele, cu pasul.

Cu al Ariadnei fir
însemnam întinsul -
pentru cînd ne-om parasi
albul, paradisul.

Brumele s-au nimicit -
era ziua noua.
Duhul lumilor prea cald
dezghetase roua.

Mulcom înca scumpul gînd
catre-un loc ma-druma,
unde soarele îti bea
urmele din bruma.


Muge-un cerb -Dan Botta


Muge-adînc un cerb în codru,
Codrul freamata adînc,
De vînt crengile se frîng,
Muge-adînc un cerb în codru,
Muge-adînc si nu e modru
Gîndurile sa-mi înfrîng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tînga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea sa-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întrista,
Plînge-n nori ca-ntr-o batista,
Muge cerbul. Nicicînd toamna
N-a mai fost atît de trista.



Octombrie - George Toparceanu

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint în valuri
Si cânta-a dragoste cocosii.

Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior când scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...

Întârziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...



Dans - Nicolae Labis

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o să fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai să stai tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or să mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...