duminică, 25 octombrie 2009

Doar in cheia Fa

Cainele batran al vecinilor. Latra ragusit a paguba. A singuratate si toamna rece.
Visul de-aseara. Mi-l amintesc in cele mai mici detalii chiar daca am renunat la draperie si soarele venit cu o ora intarziere mi-a invadat camera lila.
Noptiera. Dulciuri raspandite, o lumanare cu aroma de mar si o cafea aburinda adusa de Nico.
Drusaim. Mi-a fost de-ajuns sa-l vad ieri intr-un ghiveci pe scara si sa ma trezesc cu mirosul lui in nari.
"Fata si moartea" . Acorduri matinale ireale, cu toate ca nu-l mai ascultasem de multa vreme pe Schubert.
Chipul meu in oglinda diminetii. Cineva imi spusese odata ca sunt frumoasa cand plang. Nu mai vreau sa fiu frumoasa.
Ironic, primul cantec pe care am invatat sa-l cant fara partitura si pe care-l tot repet este "Oda bucuriei".

4 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Cineva imi spusese odata ca sunt frumoasa cand plang. Nu mai vreau sa fiu frumoasa" - Doamne, cât mi-au plăcut aceste cuvinte...

Mihaella Gheorghiu spunea...

Cand plangi ,te rogi.Elimini energia negativa acumulata in timp,e curatare.Nu-i asa ca esti frumoasa cand plangi?

https://incertitudini2008.blogspot.com spunea...

Intr-o camera lila,un chip de lacrimi frumoase astepta o cafea Aroma de mar.
Intr-o oda a bucuriei!

razvan spunea...

Poti plange si de prea multa fericire:)

Daca esti frumoasa cand plangi....exista o singura concluzie,ca poate te asemeni cu tine cand nu plangi:)