Muzica si iar muzica

"Mama, aseara imi venea sa sun la usa si sa te pup ca te-am auzit si eu pentru prima oara cantand", spuse de dimineata doamna Cristea.
Asta pentru ca iubitu' a dat sonorul mai tare in timp ce repetam si sunetul a razbit prin pereti. Intotdeauna repet in surdina sa nu imi deranjez vecinii cu zdranganelile pentru ca stiu ca inca nu sunt pregatita sa dau reprezentatii nici macar pentru cunoscuti. Dar pe ea a miscat-o. Si poate ca nu neaparat ce a a auzit , ci ideea de a asculta. Un pian.
Cum ar fi daca as canta insa de-a binelea? Si deja imaginatia prinse a se avanta in scenarii indraznete :
S-ar strange lumea din tot blocul ca la urs, doamna care citeste apometrele mi-ar cere autograf, un baietandru care imprastie pe la usi pliante mi-ar lasa sub pres biletel de amor anonim, vecinii de vis-a-vis ar arunca cu flori (de mina ziceti?). As organiza serate scurte pentru vecinele mele in varsta, in pauza am servi ceai de galbenele si fursecuri (unele ar putea fi aduse chiar de ele ca sunt mai pricepute) iar sufrageria mi-ar fi invaluita in miros de scortisoara si zahar vanilat. As cauta sa invit si niste domni pensionari de pe la celelalte scari pentru socializare (asta ar fi misiunea cea mai grea ca sunt cam pe cale de diparitie) . Iar la final le-as conduce pana la usa si sunt sigura ca in acea seara ar avea un somn lin.
Lasand gluma la o parte, chiar mi-ar placea sa pot face ceva asemanator pentru ei , caci ma gandesc ca e cumplit sa fii batran si insingurat pe deasupra. Ceea ce ma duce cu gandul la acel club al melomanilor (cum exista in Craiova ) pe care o sa il fac intr-o zi cu soare, cu mai mult timp si probabil ceva mai multi bani.