luni, 10 noiembrie 2008

When I fall in love ...



Nat King Cole

When I fall in love
It will be forever
Or I'll never fall in love

In a restless world

Like this is
Love is ended before it's begun
And too many
Moonlight kisses
Seem to cool in the warmth of the sun

When I give my heart
It will be completely
Or I'll never give my heart

And the moment that I can feel that you feel that way too
Is when I fall in love
with you

11 comentarii:

justina spunea...

fooaaarte frumos!!!!
multumim! :)

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Cu multa placere,Justina.
Bine ai venit !:)

justina spunea...

multumes, mai vin! :)
am vazut lista de ''de suflet''...cum de lipseste mozart ?!:)

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Justina,
Lista nu e nicidecum completa .Am inceput s-o fac in urma cu cateva zile si contine mai degraba ce am ascultat in ultima vreme si mi-a placut in mod deosebit. O sa apara si Mozart si o sa adaug din preferintele mele atat cat imi permite spatiul de pe coloana laterala .Trebuie dar sa recunosc ca am o pasiune pentru Beethoven.

P.S. Imi place mult numele tau:).

justina spunea...

Stii, nu te ''trageam de urechi'' legat de absenta lui Mozart. Eu sunt diletanta in ale muzicii culte, deci, nu mi-as permite...imi place insa, o ascult cu multa placere si, asa cum ai intuit deja, il ador pe Mozart...m-am mirat ca nu l-am gasit! Insa acum am inteles motivul, te iert(glumesc, desigur). Imi place blogul, imi place motto-ul si mai vin...da, vezi ca io sunt circotasa...am ceva de comentat mereu! :))
Multumesc mult pentru complimentul din final! daca as avea la dispozitie audibles-urile, l-as folosi pe ala care rosheshte :))
Mamaaa, cit am scris! te-am prevenit! :)
see you!
PS. Sincer acum, ce-ti place mai mult la piesa postata: partitura sau versurile? :))

georges spunea...

Cautand pe google "vreau sa invat pian" am gasit blogul tau si, spre surprinderea si placuta mea surpriza, aflu ca mai sunt nebuni ca mine care au curajul sa inceapa asemenea lucruri importante atunci cand altii spun ca nu mai poate fi vorba decat de o nesabuinta vecina cu disperarea.
Eu am 28 de ani si chiar in seara asta voi lua prima lectie de pian... sunt atat de entuziasmat... desi toata lumea imi spune ca voi renunta repede, eu unul as putea paria ca voi face asta mult timp de acum incolo.
Pentru ce traim daca nu pentru a face lucrurile care altora li se par lipsite de logica, dar care pentru noi inseamna viata in cele mai frumoase nuante ale ei?
Am multe legaturi cu muzica, insa pe cea clasica am descoperit-o de mult prea putina vreme, totul intamplandu-se dupa ce am vazut Parisul si am ascultat cateva interpretari la pian care m-au sedus definitiv.
Imi place blogul tau pentru ca degaja multa prospetime si te face sa te gandesti la cat de importante sunt micile bucurii produse de muzica, de literatura (si permite-mi sa adaug, din proprie experienta, ascensiunile montane care sunt experiente cum rar ai prilejul sa traiesti).
Cu muzica lui Beethoven in suflet,
Georges

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Justina,

O iau asa ,pe bucatele :

-Nu ma deranjeaza comentariile chiar daca sunt in contradictoriu atata timp cat sunt fondate si nu sunt aruncate doar de dragul de a spune ceva .Raspund mai greu insa la comentarii. Tu nu vrei sa iti faci blog ?

-Pe primul meu prieten il chema (sau il cheama ca inca mai exista pe undeva prin Bucuresti )Justinian ;)

- Despre piesa : in ultima vreme postez pe blog ce aud in diverse locuri si situatii si imi creaza mie o stare de bine. Imi plac versurile (mai toti ne dorim sa il (o) gasim pe THE ONE -THE ONLY ONE ,sa ne indragostim si sa ne daruim inima intru totul ,nu doar o particica ) si mai imi place si melodicitatea cantecului .Ma face sa ma simt ca intr-un basm cu Fat-Frumos .Si ninge neaparat in basmul meu -pentru ca imi place mie mult iarna ;).

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Georges,

Ce pot spune? Ma bucur si eu cand aflu ca mai sunt persoane care se incumeta sa faca ceea ce le place chiar daca pentru altii pare o prostie si pierdere de timp.

Imi este familiar feeling- ul cand ti se spune ca vei renunta repede dar tu stii de fapt ca nu o sa fie asa .Dar , atata timp cat este ceea ce iti doresti si nu renunti la alte lucruri mai importante pentru a te ocupa de pian, totul este minunat si nu trebuie sa demonstrezi nimic nimanui .

Multumesc pentru apreciere si te astept sa ne impartasesti din impresiile de la prima ta lectie de pian :).

justina spunea...

Anielle, si eu tot pe...bucatele :
1.Nu-i o idee rea asta cu blogul, mi-e frica insa sa nu devin dependenta de el...eu am ''inclinatii'' catre a sta in cuibul meu si a citi sau asculta muzica, daca mi-as face si blog, as sta probabil numai in casa...posibil sa se intaple si asta, dar peste vreo 3 saptamani, dupa ce termin un proiect la care lucrez(cu succes sper!) :)
3.Si eu sunt tot in Bucuresti ca...Justinian, si sa vezi potriveala: prieteni vechi de-ai mei, de 10-15 ani imi spun ''Justinian'', pentru ca li s-a parut a fi foarte funny pentru mine(in loc de porecla !) :)
3...si ultimul subiect, dar nu cel din urma: The One- The only one! - stau si ma intreb cum facem noi ca toti asteptam asta, sau, ma rog , multi dintre noi si totusi, ceva, undeva, ne ...''scapa''!!!(poate te gandesti la chestia sta ca subiect distinct, ca sa putem comenta mai mult !!) :)
bye

georges spunea...

Primele impresii despre lectia de pian:

- m-am simtit efectiv ca un elev de clasa intai care este pus sa deseneze bastonase... evident erau chestii foarte simple gen do-re-mi-re-do, dar deocamdata inca ma obisnuiesc sa citesc notele de pe portativ si sa ma prind pe unde este re in cheia fa :))

- iau lectii pe o pianina care are RE-ul din mijloc un pic stricat, ceea ce cred ca ma va enerva la un moment dat... insa nu cred ca voi lasa sa treaca mai mult de o luna pana imi voi lua un pian digital (in ultimele zile am facut cautari extinse pe internet in legatura cu acest subiect)

- sunt un pic preocupat de cum imi voi dezvolta auzul, simtul, pentru ca sunt convins ca am un oarecare feeling pentru muzica si vreau sa construiesc ceva frumos pornind de la el; insa deocamdata nu cred ca e cazul sa ma preocupe asta foarte tare, am atat de multe de descoperit...

Ma uitam aseara pe partitura sonatei nr. 1 de Beethoven si incercam sa urmaresc un pic insa evident pierdeam sirul dupa numai un portativ :))
Dar sunt genul de incapatanat care nu renunta cu una, cu doua si sunt in continuare foarte incantat de faptul ca am ocazia sa invat aceasta arta atat de nobila.

Azi ma duc pentru o sesiune de "free practice", spre norocul meu doamna cu care invat e profesoara la scoala de arte si mi-a zis ca imi va inlesni accesul la pianina ori de cate ori are ea ore in scoala.

Ma confrunt cu o dilema serioasa, as vrea un pian digital care sa fie cat mai apropiat de unul acustic din punct de vedere al senzatiei la apasarea clapelor. Initial luasem in calcul si o pianina la mana a doua dar cred ca avantajele unui pian digital sunt incomparabil mai mari. Probabil pana la urma voi opta pentru un Yamaha (undeva pe la 60 de milioane), costa ceva dar daca tot imi iau, macar sa stiu ca am facut alegerea care sa ma multumeasca. As prefera sa-l incerc pe undeva dar am sunat de exemplu la reprezentanta lor si au zis ca nu au si ca aduc numai la comanda... ce pot sa mai zic? Traim in Romania si asta ne ofera avantaje dar si nenumarate dezavantaje.

Dar sa visam nu ne opreste nimeni. Si pana si cele mai ascunse vise pot deveni realitate.

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Georges ,

Am citit cu nerabdare primele tale impresii si parca ma bucur odata cu tine .Si eu am trecut prin aceste momente si stiu cat de greu dar si frumos este.

Eu mi-am luat pentru inceput un DELSON de 7 milioane de la Carrefour si se aude destul de bine ( nu folosesc decat functiile de pian cu toate ca are multe altele ) .

http://anielle78.blogspot.com/2008/05/lectiile-continua_14.html

Mult succes in continuare !