Ce simt acum ?
Nimic.
Ca si cum nu am stat trei zile langa el privindu-l cum se chinuie, incapabila sa-l ajut in vreun fel , decat doar sa-l rog pe Dumnezeu sa-i aline durerea.
Ca si cum nu l-am vazut dandu-si ultima suflare incet, fara zgomote,gandindu-se parca sa nu supere pe cineva sau sa nu ne sperie.
Ca si cum nu curtea noastra era plina de lume si coroane, iar el statea acolo nemiscat si nu aveam sa-l mai vad NICIODATA.
Nu mai am lacrimi .
Sunt ca un robot.
Nu stiu ce va urma .
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe taticul meu cel bun!
joi, 6 martie 2008
Ce simt acum?
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 19:58
Etichete: DRG, primavara fara soare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Imi pare atat de rau, Anielle. Speram sa lipsesti din motive de drumetii sau de prea multa voie buna.
Ma rog sa-ti dea Dumnezeu multa putere si tie si familiei tale. El e singurul care alina dureri si readuce speranta in suflet. Te imbratisez cu drag, de aici de departe si daca intr-un fel sau altul te pot ajuta, nu ezita sa-mi scrii. Uneori ajuta si-o vorba sau un gand de bine!
D-zeu sa-l odihneasca in pace si sper ca tu sa gasesti puterea sa mergi inainte.
Îti zic un secret al meu, cred ca a plecat o vreme. Stă pe undeva unde nu e durere şi nici frică. Şi sigur îi e bine. Aşa cred eu în fiecare secundă. Ştii, tatăl meu a plecat în mai. Poate deja s-au cunoscut. Tatăl meu era un om foarte vesel, puternic, nu poate să fie trist al tău într-un loc unde este şi al meu. Ca să nu mai zic de Tatăl nostru care mai e şi el prin zonă...
:( sad...
Condoleantele mele sincere :(
Multi dintre cei pe care ii cunosteai de pe blog iti sunt alaturi.. sunt siguri de asta.
Asta-i viata, n-ai ce-i face.. astea sunt replicile in momentele cand cineva se intinde spre necunoscut... la bunica mea.
Fizic nu va fi alaturi de tine, dar prin amintiriile tale, ale cunoscutiilor, si prin tine el nu a murit.
Fruntewa sus si priveste in zare, prietenii sunt alaturi de tine.
Inseamna mult pentru mine sa va simt aproape,chiar si doar cu gandul.
Spera, si tatal meu era un om vesel si sociabil.Si gandul ca s-a dus undeva unde ii este mult mai bine ma mai linisteste.
Regret si sincer sunt si eu langa tine, fie si numai cu gandul...Poate "Moarte si transfiguratie" de Richard Strauss te va ajuta, atunci cand crezi ca va fi momentul....
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Costin
intrasem aici să mai ascult nişte muzică şi să văd ce-ai mai scris. ce surpriză neplăcută.
sunt şi eu alături de tine şi nădăjduiesc că gânduri precum cele ale sperei şi ale lui sagy or să te fortifice.
Sincere condoleante, Anielle...
Cuvintele sunt de prisos si sfasierea e cumplita banuiesc...
Dar...poate ca lui i-ar placea sa nu te stie trista acum...poate ar vrea sa te stie zambind...si poate iti vei regasi surasul din coltul gurii, gandindu-te ca...tu si tatal tau ramaneti in continuare o echipa imbatabila...ca in copilarie...
Traian, ai dreptate , tatalui meu nu i-ar fi placut sa ma stie trista.
Costin si Radu, o sa vina si muzica insa am nevoie de ceva timp.
Va multumesc tuturor pentru sprijinul moral .
Trimiteți un comentariu