vineri, 28 martie 2008

Si daca...

O iau de mana pentru ca ezita sa intre . Nu-i place sa vada casa in care am locuit 22 ani. Nu suporta ideea ca ea apartine altcuiva.

Pasim incet ,coborand cele trei trepte .
Iata iasomia cocotata pe gard care in serile de mai miroase bezmetic; si ,,Mana Maicii Domnului”din care culegeam siropul ca o albinuta; si liliacul in care ma cataram cautand floricele cu 5 petale si le strecuram in san sa-mi poarte noroc.

Intram in camera din fata .Asa o numeam, ,,in fata “ .Acolo nu dormea niciodata nimeni , era intotdeauna curata , gata de intampinat oaspetii.Cu timpul ,peretele din mijloc a fost inlaturat pentru a avea mai mult spatiu deoarece noua ne placeau petrecerile iar parintii ne-au facut intotdeauna pe plac.
Iat-o pe mami servindu-i pe toti cu prajiturele iar tati sosind de dimineata de la nunta. L-a prins pe unul dintre prietenii nostri si il tine de vorba .Se pare insa ca si lui ii face placere conversatia .Vorbesc despre muzica .

Alaturi e camera cu patul cu lada in care ne piteam cand eram micuti si de pe care , ghemuita intr-un colt, am urmarit in direct revolutia.
In continuare , la fel ca vagoanele unui tren se intind celelelate camere .

Iesim pe hol.Vad bradutul de Craciun impodobit si incarcat cu bombonele iar sub el cadourile pe care Mosul a scris numele noastre: Dany , Marius, Nicoleta .Cum de poate el Mos Gerila sa faca toate aceste lucruri intr-o singura seara? Si cand a sosit ? Ca doar am stat aseara pana mai tarziu cu nasucul lipit de geam asteptandu-l . Cand s-a furisat la noi in casa ?
Tot aici pe hol, din servanta cu oglinda mi-am facut un fel de birou in care mi-am aranjat toate hartiutele mele ,parca simtind ca astfel de lucruri o sa fac cand o sa cresc .

Curtea a ramas neschimbata . O impartim in 3 sectoare si ne apucam de curatenie. Mie imi place sa iau partea de la strada , unde mami a sadit ieri langa pompa doi pui de visin ;iar noi am atarnat pe crengutele lor cirese (nea Neluta a intrat in curte sa-i priveasca de aproape pentru ca nu-i venea sa creada cat de repede au facut fructe -hihi! ).Portiunea din spate capata diverse destinatii : teren de duel cu sabii din lemn cand eu ma credeam muschetar ; scena pe care interpretam muzica usoara si urlam de speriam vecinii; loc de joaca cu topogan si cazemate din zapada.
Acum e primavera .Si am pus brazde de arpagic .

Uite si magazia cu peretii de pal pe care mi-am facut tabla de scris ca sa ma joc de-a scoala.Marius participa mai mult cu forta la orele mele insa lui Alin ii place . Lectia de azi : Substantivul.
Intru si inauntru .Pe o lampa de gaz clocoteste o zeama prin care se intrezaresc cateva bucatele de cartof.Este ciorba pe care o fac impreuna cu Dana, prietena mea de la Bucuresti .Ne-am hotarat sa invatam sa gatim iar mami si mamaia ei s-au bucurat si ne-au ajutat cu ingrediente.

Pe veranda mi-am instalat un fotoliu din care nu-mi vine sa ma dezlipesc nici cand sunt chemata la masa pentru ca intrigile din povestea reginei Margot sunt atat de captivante .

Iata si bancuta pe care zaboveam in serile de vara pana mai tarziu sub cupola vitei de vie ascultand cantecul greierilor. Privesc apoi spre poarta .Azi Marius a plecat la scoala fara ghiozdan in spinare iar tati venind de la schimbul 3 l-a vazut si s-a amuzat.
Il vad si pe prietenul meu . Nu am voie sa stau cu el decat la poarta .Nu am voie sa ma indepartez. Iar ceilalti vecini se strang la noi , cantam, spunem glume, ne jucam ,,flori,filme, fete sau baieti” .

Ne e dor de mami.E la tara de cateva saptamani caci de cand s-a stins mamica Gena are grija de casa de acolo.Iar tati e la servici .Cat timp o sa mai poata hrani singur 5 guri ? Marius inca n-a terminat scoala iar eu abia am dat bac-ul si imi caut de lucru . Ieri ne-am facut o lipie si un sos din rosiile din gradina . Azi nu mai sunt rosii.Iar faina e pe terminate.

A urmat un moment greu :despartirea de casa in care mi-am petrecut copilaria fara griji .Si chiar daca eu mi-am gasit o slujba , tot nu pot face mari schimbari pentru familia mea . Totul este in acest camion iar casa nu mai este a noastra.Si plang cu mami .Dar cel putin vom fi din nou impreuna Si o sa ne fie mai bine .

Chiar si dupa mult timp insa imi apare in vis casuta . Si ma trezesc cateodata ca ajung cu masina pe strada care duce catre Eroul Necunoscut ...

.................................................................................

Intind mana catre ea . Se uita la manunchiul de chei si ma priveste uluita .

,,Uite mami, casa e din noua nostra .Am luat-o inapoi ! "

Lacrimile ii curg siroaie .Si ingaima cateva cuvinte pe care nu le aud ......


-,,Iar ultimul numar este 26 !"

,,-Hm, ce mai numere !Sigur iar n-a castigat nimeni . Iar eu de ce ma uit ? Ca nici macar n-am jucat .De fapt ... n-am mai jucat demult "...

4 comentarii:

Liz spunea...

Frumos... am plans... parintii mei stau la casa... nu i-am lasat sa o vanda cand au vrut... mi-era frica sa nu-mi pierd amintirile... aceleasi care le-ai povestit tu...

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Liz ,ne putem considera niste norocoase.Nu toti copiii au avut parte de asa ceva. Si chiar daca nu imi pot recupera casa , aceste amintiri vor ramane pentru mine mereu vii, proaspete(asa ,ca niste mere verzi dulci ) :).

Liz spunea...

Ieri i-am vizitat pe ai mei... am trecut prin curtea copilariei... am mangaiat pisicile bunicii... am inhalat mirosul de cafea de la bucatarie... am urcat scarile care si acum scartaie...am respirat adanc si greu in mansarda adolescentei mele... Casa a imbatranit... cu tot cu amintiri... si la sfarsit ti-am multumit in gand... tu m-ai trimis acolo!

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Liz,
imi mai spusese o prietena ca a plans dupa ce a citit.Probabil a cupins-o nostalgia...Ma bucur ca ti-am reamintit de momente frumoase :).