Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parcă vestejesc grădini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rândul.
Iar nopţile, cum cade greu pământul
din toate stelele, într-o însingurare.
Noi toţi cădem. Şi mâna asta, iată.
Căderea, vezi, e-n toţi şi în oricine,
Şi totuşi, este Unul care ţine
nespus de blând, pe mâini, căderea toată.
Rainer Maria Rilke -Herbst-traducere Dan Danila
joi, 27 martie 2008
In cadere
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 00:14
Etichete: primavara fara soare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Traducerea lui Alexandru Philippide:
"Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.
Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.
Noi toţi cădem. Mâna de colo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.
Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta, nesfârşit de blând."
Trimiteți un comentariu