Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...Ascultă, priveşte şi taci!
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gurăŞi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge-Când simţi că duşmanul te-nvinge!
Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -Când braţele-ncep să te doară!...
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fierŞi zboară cu ele spre cer!...
Ion Minulescu ( chiar daca nu-mi plac mie poeziile cu rima)
2 comentarii:
eu cred ca ceea ce transmite poezia si ceea ce simti cad o citesti este mai important decat forma ei - cu rima sau fara.
Draguta poezie.. chiar simpatica, desi recunosc ca nu sunt fan a lui Minulescu...
Trimiteți un comentariu