Imi place sa imi amintesc

Eu cu Marius,fratele meu

Una din bucuriile iernii ,pe langa zapada si cadouri de la mosu ' era pentru noi cei mici mersul cu colindul la tara. Ne ,,imbarcam "in traseul 11 si timp de o jumatate de ora cat dura calatoria ma ocupam cu numaratul casutelor sau al stelelor dar acestea reuseau intotdeauna sa ma fenteze asa ca ma lasam pagubasa si ma multumeam doar sa privesc cerul. Odata ,am coborat din autobuz si am exclamat : ,,Uite mami, luna a mers cu noi la tara "!
Aici ne intampinau bunicii : Mamica Gena-care ce se numea de fapt Angelica, un inger printre oameni ,atat de blanda si buna incat era o a doua mama pentru noi si tataia care desi tata vitreg al mamei nostre ,ne-a iubit si ne-a rasfatat intotdeauna .Erau mereu fericiti sa ne vada iar discutiile lor in contradictoriu se topeau ca prin farmec de dragul nepotilor veniti in vizita.
Cand se insera , mamica Gena ne pregatea traistute din doua fete de perne legate cu un cordon iar tataia se inarma cu un bat pentru a ne pazi de caini si porneam sa colindam.Ne alaturam grupurilor de copilasi ,intram in curtile ale caror porti nu erau niciodata inchise si cantam cat de tinea gura :

Draga domnisoara ,iesi putin afara
Da-ne un covrig,ca murim de frig
Buna dimineata la Mos Ajun. ......

Ori esti ocupata ,esti suparata
De nu vrei sa iesi ,sa ne-nveselesti
Buna dimineata la Mos Ajun.

Si uite asa , din casa in casa , traistutele nostre se umpleau si noi ne intorceam zgribuliti dar voiosi iar dupa ce ne incalzeam un pic, incepeam sa sortam bunatatile -covrigii, biscuitii ,merele ca sa vedem cine a primit mai multe .Focul trosnea in soba iar tataia ne cocota pe salteaua de paie si incepea sa ne spuna o poveste .

A fost odata ca niciodata ,ca de n-ar fi ,nu s-ar povesti ...Prin fereastra aburita,desenata cu numele noastre se intrevedeau copacii din curte incarcati de zapada iar basmul poftea la noi in curte ,in casa ,in camaruta unde noi stateam linistiti si ascultam.
Tataia se mai oprea cateodata ca sa intoarca pe plita covrigii sau sa ne faca susanul cu zahar si nuci sau cand, obosit fiind,iesea afara sa fumeze un Carpati ,sperand ca ne va lua somnul pana se intoarce.Dar noi il asteptam cu ochii mari pentru ca avea tataia un fel atat de dulce de a povesti incat nu te mai saturai acultandu-l.
A doua zi se taia porcul .Nu il vedeam decat rapus ,spalat si acoperit cu un pres .Iar traditia era ca cei mici sa calareasca porcul rontaind sorici iar cei mari sa se adune in jurul lui la o cescuta de tuica fiarta cu piper in ibricul acela rosu .Si-apoi ce buna era prima masa , cu o mamaliga mare ,carne servita direct din cratita si muraturi facute de mamica Gena!
Seara ne intorceam acasa pentru ca adresa asta o stia Mos (pe atunci )Gerila .Aici impodobeam bradutul ( sau ma rog- molidul) in care aranjam instalatia care facea ,,clip clip ".Inca mai simt si acum mirosul acelor de brad ce se raspundea prin casa , mi-e dor de gustul bananelor de pe atunci atat de greu de obtinut , si inca imi amintesc nerabdarea cu care asteptam sa il vedem pe mosu ' .
Dar adormeam si nu reuseam sa il surprindem niciodata .Si stia intotdeauna ce ne-ar placea sa primim si venea cu cadouri , chiar daca nu o ducea prea bine cu banutii .Dar se dadea el mosu' peste cap si nu ne lipsea niciodata de aceasta bucurie.Nu mai stiu cati anisori aveam cand am primit salopetele de fas - eu roz si Marius verde de aratam ca doi cosmonauti cand am iesit prin nametii de pe strada .Hehe .
Sorcova isi astepta cuminte randul in perete .Ce imi mai placea sa o privesc!Multime de culori din hartie creponata .A doua zi dupa revelion intra in actiune dar o foloseam cu grija sa nu o stric.

Cineva ma intreaba aseara cum de imi aduc eu aminte astfel de lucruri ca doar eram atat de mica .Uite ca imi amintesc :).
Sunt amintiri frumoase pe care le datorez parintilor si bunicilor mei iubitori. A venit randul nostru sa fim si noi ca ei .


Nepotelul meu Flavius