23 decembrie 1806

Una din cele mai pretioase creatii beethoveniene,Concertul pentru vioara si orchestra , in care traieste o lume aparte ,se naste in 1806.

Autograful Concertului in Re major are o dedicatie spirituala ,adresata lui Franz Clement ,primul violonist care executa concertul in public la 23 decembrie 1806.
Intre partile concertului , Clement a gasit nimerit sa-si etaleze virtuozitatea violonistica improvizand - ca sa fie mai interesant - cu vioara pe dos. Cat de monstruoasa trebuie sa fi fost aceasta clovnerie intre paginile beethoveniene nu e greu de imaginat .La prima executie ,lucrarea nu a fost bine primita; violonistii vremii au condamnat-o.

Concertul in re major releva pe delin maiestria cu care a stiut Beethoven sa puna in valoare toata gama resurselor expresive ale viorii.Prin mijlocirea sunetelor atat de comunicative ale viorii ,instrument care ,,parca vorbeste " ,genialul compozitor a destainuit adancimi sufletesti nebanuite.
Lirismul ,seninatatea, meditarea ,adierea unui suras sau unda mahnirii ,umorul delicat ,elanul tineresc ,se amesteca in chip admirabil in acest concert ,inepuizabil izvor de satisfactii artistice de cea mai aleasa esenta.

De-a lungul anilor, lucrarea a cucerit o inalta stima de partea instrumentistilor si a publicului iubitor de muzica.Dintre marii interpreti ai acestei capodopere il citam pe Fritz Kreisler si mai ales pe George Enescu ,autor al unor foarte izbutite cadente care se incadreaza cum nu se poate mai bine conceptiei si inspiratiei beethoveniene din aceasta lucrare.

Partea I - Allegro ma non troppo - incepe cu un tutti orchestral in care este expus materialul tematic al miscarii .
Dupa patru lovituri moi ale timpanului ,se ridica glasul oboiului ,sustinut de ceilalti suflatori de lemn ,care intoneaza o melodie curgatoare ,lirica. Figura ritmica de cateva sunete care deschisese concertul se va auzi ,de-a lungul miscarii ,la diverse instrumente ,indeosebi la coarde ,ca un element caracteristic. Pe urma clarinetele, fagotii si apoi oboaiele canta o fraza ascendenta. Suflatorii aduc apoi o noua tema cantabila. Sfarsitul expozitiei orchestrale este indicat de dialogul dintre viorile prime pe de o parte si violoncele si contrabasi pe de alta parte .

Vioara solista isi face apoi aparitia cu o scurta cadenta in care parca vrea sa-si arate nobletea glasului ei unduitor ,de o caldura invaluitoare .Ajunsa la un sunet inalt ca un pisc ,ea se odihneste o clipa si apoi intoneaza tema initiala ,pe care o impodobeste insa cu o fina dantelarie .
In tot timpul repetarii planului expozitiei de catre vioara ,intervin diverse elemente de dezvoltare a motivelor muzicale.Dezvoltarea propriu-zisa incepe dupa fragmentul conclusiv remarcat inainte si are un caracter luminos.
Dupa dezvoltare urmeaza ,asa dupa cum cere forma de sonata ,reluarea expozitiei (repriza ) ,cu unele modificari . Prima parte se incheie cu o coda in care auzim pentru ultima oara tema principala ,cantata de vioara ,si fragmentul conclusiv de care am vorbit.


Partea a II- a -Largetto este domoala .Coardele canta o melodie ingandurata.
Unii comentatori au afirmat ca in aceasta melodie se manifesta influenta folcorului rusesc .
Tema initiala a acestui largetto apare in trei variatiuni .
Auzim apoi ,intonata de vioara , o fraza mijlocie ,ca un cantec de dragoste .
Se reia pe urma tema initiala .Sonoritatile orchestrei cresc si finalul concertului e atacat deodata ,fara nici o pauza.

Partea a III - a Rondo
Tema principala (refren) ,cantata la inceput de catre solist si acompaniata foarte discret ,are un caracter dansant .
Intervine apoi o tema intermediara (cuplet) ,cantata in dialog de viorile prime si instrumentul solist ,dupa care revine tema de la inceput -refrenul rondoului .
Apare un al doilea cuplet ,ca un vals vienez .Reauzim apoi iarasi refrenul .Plin de o voie buna cuceritoare ,finalul se desfasoara in continuare pe baza aceluiasi material melodic .


Aici concertul integral :



La vioara -Zino Francescatti , pe o vioara Stradivarius "Hart" de la 1727

Informatii din cartea ,,Ludwig Van Beethoven" a Editurii Muzicale a Uniunii Compozitorilor ,1958 ( carte ce-am gasit-o prin magazia verisoarei mele )