Pataniile noastre

In scurta mea calatorie m-a insotit mama mea si matusa iar in afara de parinte si sotia sa nu mai cunosteam pe nimeni din ceilalti 45.
La inceput oamenii au fost reticenti .Cam asa se intampla cand vezi fete noi si de la oras pe deasupra.Dar dupa cateva peripetii , ne-am imprietenit si am devenit in cele 3 zile o mare familie.

In spatele meu a stat nea Vasile .A venit singur dar s-a ingrijit sa-i duca sotiei ca suvenir un frumos stergar iar nepoatei mileuri crosetate .Nea Vasile era intrigat de faptul ca atunci cand treceam peste un rau nu scria cum se numeste.
Tanti Mioara isi luase telefon mobil de curand si a apelat la mine sa o ajut sa faca poze iar de fiecare data imi multumea cu un ,,sarumana " .


Pe la jumatatea drumului a trebuit sa oprim pentru ca ii era rau lu' tanti Leana.Saraca femeie dupa ce ca nu se simtea bine citeai in privirea ei si un sentiment de vinovatie pentru ca asteptam toti din cauza ei .


Cel mai grav moment a fost atunci cand desi soferul nostru mergea cu doar 40 km la ora prin oras , nu a pastrat distanta fata de masina din fata iar cand aceasta a oprit la trecerea de pietoni , a lovit-o . I-am multumit lui Dumnezeu ca nu au fost persoane accidentate insa acest incident ne-a cam desumflat .

A urmat apoi un alt moment de incercare pentru noi toti .Stiam ca o sa dormim cate 2 persoane dar am fost conduse intr-o camera in care am incaput exact 20 de femei !!!
La inceput am comentat toate dar pe urma ne-am linistit si am facut haz de necaz papand prajiturele ( in manastire e interzisa carnea-inca n-am inteles de ce ) .
Ma gandeam ca ei ne-au oferit conditiile pe care le-au avut si nu o sa ne petrecem decat o seara acolo. Colegele mele de camera s-au tinut de sotii pana spre dimineata .
M-am trezit cu patul plin de furnici . Nu m-au ciupit .Pentru ca nu-s dulce:p.




Parintele a avut grija de noi in aceasta excursie.S-a gandit sa ne induhovniceasca punandu-ne sa ascultam in autocar slujbe bisericesti dar a stiut si cand e momentul sa ne binedispuna cu Benone Sinulescu.
Iar pentru tanti Alexandrina, cea mai varstnica dintre noi (85 ani ) a avut o dedicatie speciala: Irina Loghin si Fuego.
Ceilalti ar fi vrut sa incinga o hora :d.



A doua zi am mers la restaurant unde am incercat o ciorba radauteana care mi-a parut foarte gustoasa .Ne-a servit aceasta dragalasa ospatarita ( mami imi zicea ca seamana cu mine cand eram mica ).


Seara am dormit la Manastirea Dragomirna.Aici chiar ca am avut conditii bune si am stat cate 2 in camera .Inainte de culcare parintele a trecut pe la fiecare si ne-a dat cate un paharel de vin ;).