Zi febrilă

Nico trebuia să îşi schimbe buletinul rămas cu adresa de la vechea noastră casă de pe Eroul Necunoscut şi expirat pe deasupra.
Ora 4 şi un pic. Ne învoim de la servici şi mă duc cu ea la poliţie, ca un primitor în spaţiu ce mă aflu.
Ajunse în parcare, îşi dă seama că nu are timbrele la ea. Poate sunt lăsate acasă. Întors din drum şi dat o tură la apartament. Nu le găseşte. Mers la poştă şi cumpărat altele.
Întoarse la ghişeu nu avem pix. Împrumutăm. Completăm împreună, fiecare partea ei. Stăm la rând şi intrăm în cămăruţa răcorită de un ventilator anemic.
A, păi nu aveţi copii la acte. Şi la adresa actuală nu aţi scris corect.
Întrebat de un copiator. Coborât la ACR, prima pe stânga. Doamna tocmai îşi terminase programul. Na belea. Ce ne facem acum? Un domn în vârstă binevoitor ne întreabă dacă avem multe. Avea el un copiator în birou. Se apucă să le copieze fără grabă. Îi plătim cam triplu decât ar fi costat şi facem cale întoarsă. Dacă mai întârziam mult, îşi încheia şi poliţia programul.
Fuga pe scări la etajul II. Completăm noi formulare cu un amărât de pix legat cu o sfoară pe care era însă bătaie. Nu eram singurii câini surzi la vânătoare. Un domn îşi pierde rabdarea şi îşi trimite băiatul să cumpere un pix.
Aşteptăm la rând. Văzute la un pas de uşa în spatele căreia ni s-ar fi rezolvat problema pe ziua aia ne permitem să ne relaxăm un pic. Ba chiar să ne amuzăm când persoanele venite să îşi colecteze proaspetele CI şi întrebate de d-na de la ghişeu cum se numesc, răspund ca artiştii, cu prenumele înainte :
Adrian Şarpe.
Ăsta e numele dvs?
El insistă. Apoi îi explică iritat doamnei că aşa trebuie să se prezinte cineva. Bine că nu şi-a dat numele de scenă. Sau id-ul de mess.
Intrăm în cămăruţă. Doamna comunica cu o colegă prin jumătatea de perete. Nico bifase din greşeală că e căsătorită. Doamna ne îndeamnă să nu ne casătorim, că nu e cine ştie ce căsătoria, nu se mănâncă pe pâine. Continuă să vorbească cu colega de peste gard şi să îi dea lu' Nico instrucţiuni pentru poză.
Păi la ce vine? Nu zicea că nu mai vine? Spatele lipit de scaun! Ca să ne facă nouă vânt cu evantaiul? Ţineţi gura închisă ! Dar chiar nu înţeleg! Gata, iubita!
Semnez pe formularul ei : Sunt de acord cu mutaţia şi gata ! Nico luată în spaţiu. Poate participă şi la plata impozitului cu această ocazie.
Se făcuse 6 dar terminasem o treabă de toată isprava. Să amintesc că eram fugite de la servici ?
Ce Doamne iartă-mă să fi fost miercuri în aer ? Sau mai degrabă în capurile noastre? A, ştiu: Space, the final frontier!