miercuri, 23 iunie 2010

Bazaconii de umplut timpul şi pagina de blog

-Mă întreabă lumea unde îmi voi petrece vacanţa de vară. Pe domeniul meu, binenţeles. Că ce să mai rămână de distracţie după ce m-am înhămat la o altă investiţie pentru casă? Salteaua pufoasă, doldora de bani pe care dormeam s-a desumflat ieri căci mi-am achitat integral viitoarea centrală termică. Dar tot o să mai găsesc eu ceva mărunţiş pentru acel weekend la munte cu prietenii unde o să stăm la băute, poveşti până în zori şi jocuri în jurul focului de tabără. Şi dacă nu ştim , o să inventăm noi unele.

-Mi-am luat desfăcător de conserve pe care nu ştiu să îl manevrez. Doh!

-Delegaţia clientelor din Belgia a fost atrasă în turul fabricii şi al împrejurimilor de foiosul asiatic. Au întrebat cum se numeşte. Dud, li s-a răspuns (cu accent, evident). Şeful meu a făcut pe căţărătorul şi le-a dat să încerce fructele dulci, gândindu-se probabil în timp ce culegea altele la înfiinţarea unei secţii de producere a mătăsii :p. Şi pentru că le-a plăcut, şefa mea le-a pus în desagă la plecare o mică atenţie care să le amintească de plaiurile mioritice . O caserolă de...dude.

-Marius mi-a făcut listă de cumpărături pentru înlocuirea tevilor de apă de la casă , înşiruind toate cele necesare cu scris lăbărţat pe un carton cât o pancartă. Numai când îl vedeai şi îţi tăia cheful de noi achiziţii. Nu putea să mă menajeze înghesuindu-le pe un post-it?

-Colega mea R. de la conta, după ce îmi vorbise de ziua mea despre Balzac, îmi spune că sunt singura persoană căreia îi spune de o carte şi care o vrea. M-am găsit să citesc la 32 de ani ,,Femeia la 30 de ani".

-Nico are dubii faţă de cuvintele pe care le folosesc. Zice că nu există în dicţionar. Bunăoară, mă atenţionează când îi spun că îmi place să cronţănesc biscuiţi cu cereale şi cacao sau că mă zburătăcesc câteodată la cineva.O întreb dacă ştie un cuvânt care să exprime sunetul făcut de cuburile de gheaţa aruncate în paharul gol peste care torn vin şi bucăţi de ananas.


-La ieşirea din blocul meu miroase a ceainărie când teiul îşi înmoaie florile parfumate în picăturile de ploaie.


-Eşti certat cu ţânţarii? Picnicurile tale sunt un calvar ?Ai sângele rău dar dulce iar micile bestii mănâncă din tine efectiv lăsându-ţi guguloaie pe pielea sensibilă? Ia-ţi SINKOV! Pe lângă el, Autan joacă la pitici. Mosquito exterminator!

-Nico a încercat un experiment culinar. Omletă cu roşii plus ton. Am strâmbat din nas (şi din papile). Mi-a zis că îmi face alta repede. Omletă cu roşii. Dar a pus atâtea roşii că nu se mai putea numi omletă ci mai degrabă roşetă. Am minţit-o că nu prea mi-e foame.

Ronţăi idei şi debitez prostioare.


Cai albi pe pereţi verzi- Grand Central station- NY, 2007

4 comentarii:

https://incertitudini2008.blogspot.com spunea...

Anielle,
Toate bune si frumoase! Nu suferi ca n-ai putut manca omleta, mai bine fara, face bine.
'Femeia la 30 de ani', ok. Uite, stii ce am langa mine?' Femei( pluralul nostru) in tara barbatilor' si ' Alimentatie inteligenta'. Una pentru suflet, cealalta pentru restul.
Zile frumoase iti doresc!

Cristian Lisandru spunea...

Se poate doar omleta cu roşii, fără ton?

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Gina, stradaniile mele de a manca sanatos se duc pe apa sambetei cand in lispa de timp ma avant in KFC sau McDonalds:(.

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Cristian, se poate :). Sau mai bine scrambled eggs. Yami!