Back home

Acasă mă aştepta mami la 1 dimineaţa cu zacuscă şi ciorbă de legume că ştia că febleţea nu papă carne de ceva vreme. Eram atât de obosită că n-am putut să mă ating de mâncare.

Propunerea de a mă odihni în a doua săptămână de concediu a fost lăsată de izbelişte căci ieşirile s-au ţinut lanţ. Am folosit drept pretext vacanţa şi am continuat să îmi fac de cap bătând cluburile de oraş şi munte cu Alina veşnic pusă pe acţiune, Andreea încă mucoasă de la mare, Irina cam bosumflici şi Mădă lugumind o Evian că Roua se epuizase. Pe sistemul AZI NU : pot să mănânc singură miezul unui pepene, pot să gătesc reţete inventate pe loc, pot să mă relaxez cu picioarele pe pereţi, pot să mă aventurez noaptea către Cota 1400 să văd urşii dar să mă mulţumesc cu o vulpe cu coadă stufoasă, pot să beau până dimineaţa (cam două pahare, aşa) şi să trag apoi ponoasele mahmurind juma de zi şi să mă amuz în căşti la Keith Barret. La servici culeg complimente. Mirări şi admiraţii. Am slăbit fantastic, bumbastic. Au remarcat 5 colegi. Nu mă înfometez, n-am eradicat dulciurile. O bucăţică de tort costă 20 Ron când e ziua vreunui coleg şi punem bani de cadou. De cum am început lucrul am schimbat placa. Ritmul s-a modificat. Drastic. De la clubbing bubuind in maşină- la KDFC la servici, de la întors la cele mai matinale ore- la stat în casă toată săptămâna.

Şi pe cât am avut în ultimele două luni senzaţia că vreau să nu intru în casă , de parcă ar fi fost una bântuită şi îmi găseam diverse preocupări s-o evit, pe atât îmi doresc acum să ajung acasă.

La mine acasă e bine. Îmi fac ciupercuţe cu caşcaval şi salată de sfeclă roşie (de unde să ştiu că fierbe mai greu cu oţet?) şi comut tv-ul pe Mezzo ( alaltăseară am văzut Rigoletto şi abia aştept să apară în programul ONB) în timp ce îmi torn vin roşu într-un pahar aurit cu picior.

De la fereastra care dă către mica mea grădină văd un băieţel călăre pe un câine negru făcându-se că îi ambalează urechile ca şi cum ar fi fost pe motocicletă; un pisoiaş miaună după lapte. E o cutiuţă în care mi-e drag să mă întorc . E o linişte de care am nevoie şi cu care mă umplu. Şi-mi place că am la cine mă gândi .