Bine, bine, petreceri, chef şi ieşiri în weekend. Dar ce se întâmplă în timpul săptămânii?

Sunt destul de ordonată în mare parte. Când e Nico acasă le las pe toate pe unde apuc pentru că ştiu că strânge ea, şi preferă să deretice cu condiţia ca eu să plec de acasă şi să nu o încurc.
Dar acum mă organizez şi gospodăresc singură. Plănuiesc un nou look pentru dormitor şi bucătărie. Avocado-ul creşte pe zi ce trece; laptopul doarme cu mine în pat când mă trozneşte somnul şi nu mai apuc să îl pun pe noptieră.

Îl port în permanenţă pe tatăl meu în suflet. El este cu mine. Şi mi-e ciudă pe mine că m-am îndepărtat aşa de mult de biserică. Am credinţă dar o simt şubrezită şi ştiu că trebuie să merg la biserică să mă rog. L-am sunat pe Andrei. Am nevoie de sfatul lui, de vorba lui blândă, de imboldul lui pentru a mă urni.

Mă simt răsfăţată de pensionarele mele. Le găsesc după-amiaza pe banca din faţă, una observă mereu o geantă sau un pantof nou. D-na Cristea,vecina care îmi plăteşte facturile mă întâmpină în pragul apartamentului ei să îmi explice. Croşetează într-o lumină cărămizie.

La servici mă brodesc mai mereu cu 4 colege la masă- două de la design şi două de la producţie. Senine şi drăguţe. Una laudă mereu mâncarea. Zice că avem masă de boieri, delicatesă.
Alta se plânge că e prea slabă şi nu îşi găseşte haine pe măsură. Noroc că se pricepe să le modifice pe cele cumpărate. Ne retragem mulţumind pentru masă. Doamnele de la bucătărie ne răspund cu zâmbet, apăsat şi (cred eu, din suflet) : Să vă fie de bine!
Ne prieşte. Alţi colegi trec pe hol cu o lădiţă de struguri şi mă îmbie cu un ciorchine.

Nu-mi place să arăt cu degetul vinovatul. Cu răbdare rezolv şi învinuirile atrase pe nedrept. Şi mă umflu de bucurie când ies cu faţa curată din lumina proastă în care bâjbâiam din cauza unei neînţelegeri fără să fi făcut tam-tam.

Clientul vrea impriemeul cu caţeluşi dar l-a cerut mărit căci aşa nu arată bine. Şefa mea mă întreabă cu ce mi se pare că arată printul de la distanţă. Păi...cu nişte oase pentru căţei.

O glumă uzuală pe care o folosesc când mă întreabă cineva unde lucrez .
La o fabrică de confecţii
A , eşti cusătoreasă?
Da, şi pot să croiesc/cârpesc una cui mă supără.
Cam dură. Dar provoacă mereu râsete.

În alte seri îmi îngheaţă picioarele la o cioco în grădina cu motocicletă cocoţată într-un copac şi felinare atârnând pe crengi . Sau mă agit pe ritm de bachata în rochia verde cu flori mari . Mai vorbesc singură prin casă şi mai repet un cântecel la pian. Luni i-am sugerat profei să îmi dea unul să îl repet până îl ştiu pe dinafară. Acum am temă. Na!