Aş vrea să am o cameră pentru urlat, izolată fonic. Să mă închid în ea când problemele mă copleşesc, când planurile ies de-andoaselea, când mă mai loveşte câte o replică sau când mă lasă mască vreo reacţie.
Să urlu şi să-mi treacă. Numai că nici de asta nu aş fi bună acum la tusea care s-a îndrăgostit de mine şi mă ţine strâns în braţe. Mă tratez cu sirop. Am auzit de curând la ştiri că are efect halucinogen. Nu-i de mirare că mă simt cam dizzy toată ziua.