Chiţibuşuri

- îmi place să ascult la tv şi aplauzele de la sfârşitul unui concert. Mai întâi izbucnind tumultoase, fiecare în legea ei, o avalanşă de zgomote, un ropot haotic, ca mai apoi să se asculte unele pe celelalte, să îşi găsească ritmul şi să vibreze la unison.
Şi să privesc chipurile artiştilor care ies la rampă pentru a-şi primi răsplata. Unii mai mândrii şi reţinuţi, aplecându-se discret, alţii mai umili, înclinându-se până la pământ. Reverenţe, emoţii şi licăr de fericire în ochi.

- privesc de la fereastra biroului meu muncitorii care lucrează la drum. Îmi place să mă uit când îşi iau pauza. Cum îşi pun ei pe masa improvizată de-ale gurii aduse într-un ziar. Şi cum se separă în pâlcuri, şi împart probabil ce au avut pe-acasă ori cumpărat în grabă să nu scape microbuzul. Şi cu ce poftă mai muşcă dintr-un ou fiert! pun pariu că şi-au luat şi ceapă. Şi prânzul lor îmi pare atât de gustos tocmai după pofta cu care îi văd mâncând, concurând cu o cină la Casa Vernescu scăldată în Chablis si lacrimi de ciocolată drept desert.

- un loc de joacă din Câmpina (sau probabil era grădiniţă dar eram în goana şi n-am observat eu bine ) se numeşte ,,Chiţu-Miţu". Pentru mine e hilar. E drăgălaş. Îmi vine să mă prostesc şi să mă râzgâi repetând Chiţu-Miţu.

-de Sf. Maria m-am întîlnit cu vecina care mă strigă Roxana de când m-am mutat aici. Azi mă întrebă în glumă dacă nu mă cheamă Mari. Era momentul propice să îmi dezvălui identitatea, să îi spulber imaginea pe care şi-o făcuse cu mine drept Roxana, să-mi afle adevăratul nume. O fi reţinut? Sau nu vrea? Unor persoane le-ar sta bine cu alte nume.

- Adi îmi trimite mesaje în franceză şi îi răspund că nu înţeleg latină .
,,Bon apres midie ma cherie!"
Nimic mai inocent şi dezinteresat. Spre deosebire de cel de acum 3 ani, pe care îl catalogasem eu probă de divorţ: ,, Es que tu m'aime ancor"?
Ne ştim dar de-atâţia ani. Ne permitem.

-Camera imensă, loc de strâns laolaltă familia s-a transformat în hol şi baie. Devenise sugativă de bani. Numai că e penurie de zilieri şi nici că am dat altă destinaţie spaţiului nu ajută prea mult.

- Unchiul mă sună periodic să-mi dea bineţe. Glumeţul care nu se supără niciodată. Nu l-am auzit niciodată văitându-se. De parcă la el nu e criză, de parcă ce-a agonisit o viaţă nu i s-a dus pe apa sâmbetei şi nu a rămas singur cuc.
Un om cu care îţi face bine să vorbeşti, care îţi transmite din jovialitatea lui. Fratele lu' tati.