Azi m-am rupt de iluzii. Am smuls speranţa încleştată şi setată cu ochelari de cal de prea multă vreme pe aceeaşi idee şi am pus-o pe loc repaus.
Mi-am luat adio de la un nick veşnic busy, de la un om prea plictisit, de la un suflet prea comod să mai încerce să descopere alt suflet. Pedeapsa i-a fost alungarea în pribegie cu tot cu căluţul meu de mare în întinsurile sterpe ale ignore list-ului. N-am văzut pe nimeni să se întoarcă de acolo.

Later edit: mai pe seară am primit o depeşă prin care îşi exprima oareşce intenţii bune. M-am făcut c-a luat-o vântul...