Astfel de stări vin uneori, nu le poţi nega, nu trebuie să le înlături prefăcându-te că nu există. Nu eşti robot. Ele vin şi trec. Cât de repede te remontezi găsindu-ţi forţele să o iei de la capăt depinde doar de tine.

De la starea de a porni într-un pelerinaj cu A. am trecut la sarabanda din weekend. De la dorinţa de a ma refugia pentru puţin în mine departe de lume, mi-am depăşit momentul în care mă poticnisem şi am acceptat ieşirea, reuşind să risipesc umbra de regret a Anettei că din toată gaşca tocmai eu aş fi lipsit de la Zilele Sinăii.

Am o nouă amică. Ne potrivim de minune. Provizii în gentuţă (un Bounty, o cioco cu rom, ceva de cronţănit), interes pentru decoraţiuni de casă şi Cesaria Evora, plimbări prin lume şi cam aceleaşi gusturi la shopping, aparat de pozat la purtător şi o aşteptare. Edu îi reproşează că ea nu se mulţumeşte cu puţin, că ea vrea ,,diamantul". Şi ce-i rău în asta ?
Avem invitaţie la ea acasă pentru când se întoarce de pe alte meleaguri. A zis că va confirma pe email. Sună protocolar. Îmi place. Mă aştept să ne servească cu o linguriţă de dulceaţă.

Sinaia Forever.
Organizatorii au ştiut că vreau muzică latino. Şi mi-au oferit-o. Pe burniţă. Nu m-am dat în lături şi m-am ţopăit. Prietenii mei mă ştiu ca animatoare a grupului şi că nu scap nici o ocazie de a dansa, nu contează locul. Ei mă acceptă cu bune, cu rele.

Ca să respectăm tradiţia, periplu pe bulevardul închis, ticsit de lume, înghiontite de gură-cască, croindu-mi loc împreună cu E. la braţul unui bărbat înalt iar E. cu C. în urma noastră.
Cercei coloraţi şi o porţie de hamsii pe care am uitat să o plătesc. Dar n-a strigat nimeni după mine. Holograf pe ploaie, Holograf în foişor şi o melodie murmurată ...,,mare cât inima mea, mare cât inima mea".

C. a plecat. Mă sună din autobuzul care îl duce pe pistă către avion. Spune că a îmbătrânit, că în mod normal ar trebui să fie entuziasmat că pleacă către Barcelona dar el abia aşteaptă să se întoarcă . Odată cu înaintarea în vârstă vrei să te aşezi, să îţi aflii locul nu să fii purtat de colo colo ca o bucată de ziar suflată de vânt.

Adi îmi trimite mai nou mesaje în germană ,,Arbeit macht frei - Munca te eliberează". Răspunsul meu are legătură cu vinul fiert, responsabil să ne facă praştie, mangă, muci, praf.

Lui C. Îi place numele Despina. Mie nu. Rimează cu albina. E înţepător ca o viespe.

Nu prea ştiu ce-i în capul meu. Sper să nu mă pună nimeni să aleg în momentul ăsta. Ascult :

Pixie Lott- Cry me out
Lionel Neykov - I need you
Iggy Pop - I am the passenger