Calatorii in timp

Sambata, 17nov

M-am zburatacit nitelus la B. ca i-a luat 6 ore sa isi rezolve problemele cu masina si pt ca aproape pierdusem jumatate de zi si acum se intuneca destul de devreme, nu ne-am mai putut aventura pe la munte.

Mi-a venit ideea sa mergem intr-o plimbare pe la Hipodrom, unde am dat doua ocoale pe jos, in ritm alert ( la trap) .

E nemaipomenit ca imi pot pastra frumoasele amintiri. Ca de fiecare data cand ajung aici imi amintesc de tataia care era jocheu, de trofeul si diplomele lui de acasa si pozele facute lui in timpul unei curse in sareta, cum culegeam cu Marius biletele ramase dupa un asemeanea spectacolpe jos, ca o ninsoare printre bancile spectatorilor.

B. imi spunea ca probabil senzatia e mai intensa cand te intorci intr-un loc incarcat pe amintiri dupa mai multi ani insa asa, daca am tot  venit mereu probabil si-au mai piierdut din intensitate. Dar pentru mine nu e deloc asa. Retraiesc acele momente de fiecare data cu aceeasi bucurie si cred ca propunerea mea de a ne plimba pe acolo are de fapt drept scop dorinta de a le revedea.