Sărutul mării

Nu am fost niciodată la mare de 1 mai. Îmi sunt străine statul la cort şi petrecutul până dimineaţa când răsăritul te surprinde pe faleză . Şi nici nu îmi doream o astfel de aventură. Doar o evadare din cotidian şi probabil o satisfacere a curiozităţii -ce e atât de special la mare de ziua muncii? Aşa că vineri am spus : toate pânzele sus ! Prima oprire am făcut-o seara la Cazino-ul din Constanţa. Clădirea ca o ilustrată veche, bântuită, stranie, marea întunecată şi ostilă, stâncile de la bază ce par monştrii marini eşuaţi; miros de apă sărată şi senzaţia de loc părăsit. A doua zi mi-am băut cafeaua pe stabilopozi. Şi acelaşi loc arăta complet diferit. Îmblânzit, primitor. Soare, acordeon, cărţi vechi şi o doamnă tristă că era nevoită să se despartă de ele. Nu am ascultat muzică clasică 3 zile însă mi-am închipuit-o acolo, pe terasa unde s-ar fi servit dulceaţă. Doamne în rochii cambrate şi umeri bufanţi, cu umbreluţe brodate şi batiste cu monogramă, domni răsfoind ziare, băieţandrii îmbrăcaţi in costume de ,,marinel"alergând căţeii de companie. În foişoarele încadrate de coloanele pline de iederă ar fi cântat câte un cvartet; aer aristrocrat şi un pic din atmosfera lui Thomas Mann-Moartea la Veneţia. Cărtureşti, carte, cutiuţe pentru ceaiuri aromate, The Doors şi dichis; străduţele purtând amprenta turcească, cofetăria ,,Ghiocelul", portul Tomis şi lupoaica alăptându-i pe Remus şi Romulus; Neptun şi Costineşti, incursiuni pedestre, parada motocicliştilor, maşinilor de epocă şi a majoretelor frumoase şi abandon când eram aşa aproape de Vama Veche. Îmbulzeala, beţia, nebunia, distracţia împinsă la limită nu au fost target-ul meu. Despărţirea de Ovidiu, rămas bun de la Mamaia, teatru radiofonic şi galbenul ţipător al lanurilor de rapiţă pe drumul de întoarcere. Amintiri legate de ,,vraja mării" într-un nod marinăresc şi vânt bun în pupa! Murală I Maiami bici Murală II Şopârlă încălzindu-se la soare Seaside fashion De pe puntea Titanicului Prânz cu vedere în port