marți, 20 aprilie 2010

,,Preocupări"


O seară ploioasă se potriveşte unei singuratice. O umbrelă, o eşarfă de stewardesă şi pantofi noi coral ca nişte ouă de Paşte sub care scrâşnesc pietricelele trotoarului ud. Aleg fără grabă ardei şi lămâi din micuţa piaţă deschisă pînă la 9, unde doamna vânzătoare-patroană îmi spune amabil că roşiile mari sunt goale pe dinăuntru, să iau mai bine din cele mici că-s tare gustoase;
Parcarea din poieniţă încă îl mai găzduieşte pe ariciul-pogonici care se transformă într-o minge ţepoasă de cum mă apropii de el; acasă, după ce mă descotorosesc de haină şi geantă, deschid tv-ul pe Mezzo. E plăcută starea asta. Să ştii că nu te zoreşte nimeni, că poţi face ceea ce îţi place. A doua zi am uitat umbrela şi ploaia mi-a pleoştit părul. Care apoi s-a ondulat.O femeie plouată e mult mai frumoasă, mai sexy. Mai ales dacă e morena. Eu prefer să fiu anostă. La cât de repede mă prinde răceala. Sau invizibilă o vreme.

Am primit prin poştă cartea găsită pe okazii.ro -Muzica- artă greu de înteles? a lui George Bălan. Încă o caut pe cea a lui Leonard Bernstein.

Tresalt când revăd locuri dragi : casa de la ţară care credeam eu în copilărie că seamănă cu cea a lui Arghezi pe care o botezase ,,Mărţişor". Am căutat-o azi din curiozitate pe internet. Nu seamănă deloc. Imaginaţia mea întrece în frumuseţe realul.

O curte imensă plină ochi cu flori a devenit locul nostru secret de întâlnire. ,,La lalele". Ce desfătare trebuie să fie să te trezeşti, să ieşi pe balconul casei tale şi să le dai bună dimineaţa. Le-am văzut seara, le-am urmărit în timpul zilei, am tras cu ochiul la ele şi când ploua.

Îmi încolţise demult un gând pe care l-am dat la schimb cu altul. Dar chiar să-ţi faci casa sa pară veche costă. Ducând planul ceva mai departe de plăcerea mea actuală, mi-am dat seama că vreau intrări separate pentru copii, ca nu are rost să îmi pun acum centrală termică dacă vreau să măresc bucătăria, că sobele de teracotă îmi plac dar ocupă spatiu mult, că vreau o cameră de audiţii. Când eram mică mă gândeam la ceva frumos ca să adorm. Acum mă gândesc la cum va arăta casa mea.

Telefonul meu scoate multe poze neclare. Sunt ca nişte tabouri. Le prefer aşa. La tv nu mă mai uit. De Islanda am aflat de la un client din Uk. Am apucat să văd printre picături ,,Basic instinct". Încă nu ştiu cum se termină.
Mă simt bine în pielea mea.




8 comentarii:

https://incertitudini2008.blogspot.com spunea...

Da, in pielea ta, printre atatea flori si cu muzica asta.. cuvantul este neincapator.

Sunt gustoase rosiile mici.

O tanara cu ondulate de ploaie si ochi incarcati de primavara, intr-o piata, la ora tarzie, este un poem .
Asta ar trebui sa vada pictorul.

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Gina, nici un pictor prin preajma la ora aceea :).

Anonim spunea...

Oare nu v-a remarcat nimeni, sau nu ati vrut sa fiti remarcata..
Ce bine ca va asteapta cineva cu rosii proaspete si gaduri bune la ora 21.
Va rog scuzati un intrus surprins de aceste randuri frumoase.

https://incertitudini2008.blogspot.com spunea...

Anielle, nu se stie.
P.s. mancasem un cuvant-' plete'. Scuze, mi se cam intampla, desi nu sunt infometata.


O zi insorita!!

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Este aproape imposibil sa nu atragi atentia la ora aceea , atata doar daca nu detii o mantie a la Harry Potter. Cu siguranta exista insa locuri mai bune decat o piata daca ai altfel de intentii ;).

Consider ,,intrus" persoana care vine cu gânduri rele şi îmi tulbură liniştea. În caz contrar, se poate considera un vizitator binevenit al grădinii mele virtuale.

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Stai fara grija, Gina. Se mai intampla. O saptamana frumoasa iti doresc !

un el spunea...

Locuri mai bune? pentru ce fel de intentii? sper ca nu negative.
Multumesc pentru primire.

razvan spunea...

Pozele tale sugereaza cat de bine este ca din cand in cand sa te reintorci in natura:)