Petice

Seara mănânc plăcinta cu vişine de la Mc, dansez în parc şi mă pozez cu tramvaiul roşu vechi din mijlocul oraşului; am un deja-vu când mi se dă din nou în aceeaşi seară 24 şi apoi 26 ani. Cine dă mai mult? Noaptea râd de una singură la ,,Amintiri din epoca de Aur".

Dimineaţa mă pregătesc în grabă să nu întârzii la semnarea condicii (pe bune şi fără mişto) iar la prânz mă îndrept către cealaltă fabrică. Săptămâna viitoare avem audit social de la D.P. şi luna următoare audit tehnic de la Tesco. Back in action!

Dl. N. îşi ia servieta şi mă urmează. Vorbeşte calm, răspicat. Acolo ne întâmpină doamna N. , fostă directoare a filaturii cumpărate acum mulţi ani de firma noastră. Serioasă, conştiincioasă. Şi dl. Smărăndescu, mecanicul care ştie că şi-a făcut treaba practică dar stă mai greu cu hârţogăraia. Şi cum să îi mai atrag eu atenţia că e în urmă cu raportarea când am văzut fără ca el să observe ce îşi notase chiar în caietul lui de lucru. Cu dată şi scris citeţ: ,,Azi am făcut 30 de ani de filatură". Cum să nu te emoţioneze un astfel de gest ?
Ăştia sunt oamenii cu care lucrez şi mi-s dragi. Oameni care se agită. Pentru ei avem comisie sau inspecţie . Şi dacă trebuiesc porumbei, aducem şi porumbei!:D.

Mă întorc zâmbind, cu un mănunchi de instrucţiuni şi nasul cufundat în liliacul alb şterpelit cu aprobare din curtea fabricii.
Did I mentioned that I love my job?

O fată mă interpelează pe mess şi vrea să îmi dea web crezând că sunt băiat. Aşa îmi trebuie dacă mi-am ales ca id nume de rege. Mă iubeşte femeile!
Amicul meu A. se plângea că e deprimat. Apoi aflu în discuţie că urmăreşte Realitatea Tv. De ce? Pentru că acolo e adevăratul puls, acolo te confrunţi cu problemele reale. Păi tu nu ştii cum e realitatea ? De ce să te amărăşti mai rău? Ce zici mai bine de-o comedie ?

Eu una prefer să mă uit la ,,The Incurables" şi la ,,I shouldn't be alive ". Întâmplări incredibile, vindecări miraculoase, optimism debordant. Pe lângă ele probleme tale or să ţi se pară piece of cake. Şi totuşi ei au reuşit să le rezolve!

Seara mă îndrept către concert trecând prin tunelul de panseluţe şi cactuşi înfloriţi. Marşul lui Prokofiev şi Dansurile polovţiene ale lui Borodin. Doi contrabaşi se odihneau langă cortină.
Noaptea îmblânzesc în vis câini negrii colţoşi. Dimineaţa fac un ultim efort. Început de weekend. Îmi trebuie morţiş aparat foto. Urmează marea ieşeală.