RUMBA

Tocmai ce-am vazut aseara filmul "RUMBA".
Poveste tragica a doi oameni care cad , tot cad , ( ea mai mult la propriu nereusind sa se impace cu carjele) dar de fiecare data reusesc sa se ridice.

Un cuplu fericit de profesori de tara, pasionati de dansuri latine ce participau in weekend-uri la concursuri de gen , al caror ritm este insa intrerupt de un accident de masina in urma caruia ea ramane fara un picior iar el fara memorie.



Filmul pastreaza o balanta intre emotional si comic.
Situatiile nascute din neindemanarea lor- ea tarandu-si sontac-sontac piciorul, el repetand aceleasi miscari-starnesc mai degraba un ras complice, un ras empatic; si nu poate sa nu te induioseze apoi cand dupa ce ea incendiaza din greseala casa, el ii incropeste un adapost sub cerul liber, se cocoloseste langa ea si o protejeaza de siroaiele de ploaie.




Dupa accident, muzica vietii lor nu se schimba ci continua in acelasi ton optimist. Pesonajele noastre nu cedeaza nervos, nu se plang si gasesc motive pentru a trai –cel mai important ramanand sentimentul dragostei iar viata lor continua in ritm de rumba.




O poezie naiva, un destin crud si doi oameni abandonati de sansa . Fragilitatea bunastarii si speranta lor inepuizabila.

Un joc psihic si vizual, bazat pe limbajul trupului si un umor burlesc.Nu-i totul perfect dar nici foarte grav nu-i.

Iar ca sa poti aprecia acest film trebuie sa te lasi purtat in universul lor.
Un univers din care nu lipsesc omul rau care talhareste pentru un croissant cu ciocolata, bunul samaritean, gogosi pe plaja si un caine alb botezat “Rumba”in amintirea pasiunii lor pentru dans.

de pe http://www.rumba-film.mk2.com/