Frantuzeasca

Au fost mai intai romanele de capa si spada ale lui Dumas ; apoi Paul Feval cu "Cyrano de Bergerac", seria "Cavalerul Pardaillan " semnata Michele Zevaco si " Regii blestemati" ai lui Maurice Druon; am strabatut impreuna cu personajele mele culoarele reci si intunecoase ale Luvrului, am fost partasa serbarilor fastuoase ale Regelui Soare, m-am aventurat in atacul de la Rochelle si m-am temut impreuna cu ei la auzul numelui Bastilia. O carte otravitoare, o manusa vestind o provocare la duel, eghileti de care atarna soarta tarii, o masca de fier ce-ascundea un teribil secret ; si Sala Oglinzilor depre care citisem in Magazin istoric mai multe detalii in anul 1992 si inca mai pastrez notitele de atunci. Iar cand voiam sa imi aleg si eu un personaj, nu ma inchipuiam vreo contesa incorsetata in rochie fosnitoare cu pamblici satinate ci muschetar (asta e deja alta poveste despre obsesia mea pentru protectorii regelui). Doar cateva amanunte pentru a-mi putea intelege exaltarea cand am ajuns la Paris. Nerabdatoare sa vad locurile prin care si-au purtat intrigile favoritii mei. Sa urc in turnul Catedralei Notre Damme pe scara ingusta spiralata, sa vad Luvru (unde n-am mai apucat sa vizitam o aripa), sa ii conving pe fratii mei sa nu ratam splendoarea de la Versailles pasind pe urmele curtenilor cu peruci pomadate si pantofi albi , decorati cu funde si brose. Povestea mea nu este despre plimbare romantica pe Sena, acordeon si dragoste la Paris. Este intalnirea cu Franta lui Filip cel Frumos si Ludovic al XIV-lea din cartile adolescentei. Si mai e calatoria amuzanta impreuna cu fratii mei , inceputa cu o oficiere a unei casatorii facuta de capitan la bordul avionului, cu membrii trupei O-zone printre calatori ( trupa in voga la vremea aceea), cu domnul omniprezent de la dragutul hotel Gaillon Opera care ne-a pus inca un pat in camera iar a doua zi tot el ne-a intampinat zambitor la micul dejun servindu-ne croissante si cafea, cu Nico plangandu-se de atat mers pe jos de la Muzeul Orsay spre biserica Sacre Coeur si Champs Elysees , cu "drumurile noastre " cantat in metrou de rromi, cu francezi amabili sa te ajute sa gasesti traseul cautat, cu o (singura) cina la un restaurant pompos unde chelnerul m-a atentionat ca farfuria frige dar pentru ca nu inteleg franceza mi-am furat-o , cu o coada lunga la Turnul Eiffel ce ne-a rasplatit insa asteptarea cu o superba panorama a orasului. Ploaia m-a impiedicat sa vad gradinile Versailles-ului. Motiv sa ii mai fac o vizita. Si o sa ma intorc negresit sa imi port povestea de amor printre foisoare si fantani arteziene. Postare pornita de la o idee preluata de la Gina cu ocazia zilei Frantei.