RE

Iubim,suferim, si din nou iubim. Ne implicam in alte povesti , unii mai repede ,optimisti ,sperand ca de data asta totul o sa merga mai bine, altii mai greu , tematori si inca purtand in memorie scenele unei relatii esuate .Eu m-am aruncat intotdeauna cu capul inainte ,nevrand sa aseman oameni si relatii, increzandu-ma in persoana iubita si pentru ca nu ma asteptam sa fiu dezamagita ,durerea era cu mult mai mare.Si refuzam sa ascult sfaturile prietenilor pentru ca imi dadeam seama ca ei vad doar din punctul lor de vedere si isi dau verdictul doar dupa un anumit lucru sau o anumita situatie ; si incercam sa ma ajut cu Remediile lui Ovidiu (scriitorul nu coniacul ) ,si ma chinuiam cu ,,de ce "-uri si incercam sa inteleg si sa accept.

Se spune ca trebuie sa invatam din greseli ca sa nu le repetam.Dar cred ca regula este valabila in cazul aceleasi relatii si nu atunci cand personajele se schimba, imprejurarile sunt altele , povestea isi are alt curs.

Sa iubesti pe cineva iar sentimentele sa-ti fie impartasite de acea persoana .Cu totii ne dorim acest lucru. Dar cum ne comportam cand nu avem parte de asa ceva ?

De-a lungul timpului am invatat : sa nu vad in persoana iubita unicul izvor de fericire, sa imi folosesc energia pentru alte preocupari ,sa nu ma inchid intre patru pereti ci sa ies cu prietenii, sa nu imi vars supararea pe cei din jur pentru ca nimeni nu e vinovat pentru ce mi se intampla mie, sa ma gandesc ca as fi egoista sa ma vait cand altii au alte probleme mai grave , sa nu accept in nici un caz aproape pe cineva doar de umplutura ( cat de urat suna ,daramite s-o si faci ) , sa ma autoevaluez, sa stiu ce pot oferi si ce merit si sa imi dau seama ce astept eu din partea persoanei iubite.

Binenteles ca de la cel cu care ai de gand sa iti imparti viata ai multe expectatii .Si am gresit .Mi-am inchipuit ca el gandeste ca mine, ca vede lucrurile ca mine .Am scapat din vedere ca e posibil sa nu avem aceeasi conceptie asupra vietii , am crezut ca gandurile mele se citesc pe fata si am considerat ca nu e necesar sa explic. Si eram nedumerita cum de ideile mele sunt altfel interpretate cand ele de fapt erau atat de simple si bine intentionate .

Dar cand iti doresti ceva din tot sufletul si incerci din rasputeri sa obtii ,intreg universul comploteaza ,nu ? Asta imi scrisese el , asta mi-a repetat un amic inainte de intalnirea la care m-am dus cu emotii de adolescenta.

Nu ne-am spus multe.Ce-ar mai fi fost de spus dupa un lung sir de mesaje ? Stiam ce vrem ,acceptasem ca ne trebuie timp si rabdare sa ne intelegem ,sa ne ingaduim . Am zambit amandoi vazand ca pana si pe suportul pentru pahare scria ,, inca un pas catre perfectiune “ .

Dimineata am deschis un ochi si-am privit floarea din vaza . Soarele se intorsese pe strada mea.