Un scurt adagio ,in care orchestra reprezinta elementul categoric ,de neinduplecat iar pianul apare ca un personaj indurerat ,sfarsit de puteri ,cerand indurarea.
Beethoven - Concertul nr 4 pentru pian si orchestra
Dialogul dintre pian si orchestra a sugerat imaginea legendarului Orfeu care ,prin staruinta cantecului sau minunat ,a facut libera calea ce-l va duce la iubita lui sotie Euridice.
O tragedie fara cuvinte ,scurta dar miscatoare .
vineri, 30 ianuarie 2009
Ca pentru azi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Uite am venit degraba! :) La muzica clasica si la ceai aromat nu se poate spune niciodata nu :)
Un weekend frumos si relaxant iti doresc :)
Ce-mi place!!Intotdeauna mi-a placut muzica clasica, imi amintesc cu drag cand eram mica ascultam la tv acest gen de muzica, iar mama imi spunea mereu ca voi fi o mare artistia :).Dar timpul a aratat ca am sanse sa devin "artista" in alte domenii:).
Ah,Laura,nu ma asteptam sa fii atat de prompta.Mi-ai gasit ,,gradina" intr-o atmosfera cam trista .Dar isi revine ea.Macar ceaiul a fost dulce ?:)
Weekend placut iti doresc si eu !
Paul,daca nu stim putem sa ne imaginam noi .
Ti-ai facut contul pe ,,trilulilu"? :)
Mihaela ,eu i-am rugat pe parintii mei sa ma duca la pian inca de cand eram mica dar nu s-a intamplat.Insa uite ,chiar daca nu am devenit artiste ,ne-am pastrat amandoua pasiunea pentru muzica. Promit sa postez ceva mai vesel pentru tine data viitoare :).
Trimiteți un comentariu