luni, 19 iulie 2010

Dacă e joi...

Nu e mereu plăcut la mine la servici. Câteodată pleci scrâşnind din dinţi, tâmplele îţi zvâcnesc, sângele clocoteşte de mânie şi îţi vine să torni dintr-o suflare ce-ţi stă pe limbă şi inimă iar lacrimile ciudoase cu greu sunt ţinute să nu podidească.
Numai că te domoleşti când ai un plan pe care parcă în pofida celor care te agasează îl pui în aplicare, ca şi cum te răzbuni mergând să îţi iei porţia de linişte din care ei nu vor gusta.
Am aşteptat-o pe Anette în grădina pavată, în faţa Muzeului de Artă. Apoi în uşa palatului. Bura. Cu stropi calzi. Şi cu zâmbete atunci când am văzut-o. Ne-am aşezat umbrelele la intrare şi am urcat scările marmorate.

Într-una din camerele cu stucatură aurită trona un pian negru cu coadă. Alături, un scaun acoperit cu un material alb. O doamna închise ferestrele înalte şi vuietul străzii fu amuţit.
Printre ascultători, un preot invitat se aşeză mai în faţă umplând încăperea de un plăcut miros de busuioc.
Apoi, urmă periplul prin muzica a două epoci prezentat de amfitrionul serii , o doamnă realizator de emisiuni culturale. Nu ştiu boabă franţuzeşte dar ascultând-o pe domnia sa recitând cu o voce melodioasă, delicată, versurile lui Verlaine, nu mi-a trebuit tranzlator. Eram pe malul lacului, privind printre ramurile foşnitoare clarul lunii.

Ţi-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam şi măştile bizare
Ce, din lăute adiind, ades
Par triste sub fantasta deghizare.
Cântând iubirea pe un ton minor
Şi tot la fel viaţa oportună,
Par să nu creadă-n fericirea lor,
Iar zvonul li se pierde-n clar de luna,
În calmul trist al lunii, dând ragaz
În arbori păsărilor să viseze
Si să suspine, zvelte şi-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.

Apoi fără nici o pauză, ca şi când n-ar fi vrut să risipească vraja, pianista se porni să interpreteze Debussy.

Pian – Emanuela Geamănu
Flaut- Luiza Filipescu

Meditaţia din Thais , plină de calm şi serenitate, flamenco-ul andalez pur ţâşnind din Asturias, pasajele colorate de armonii arabe şi spaniole în Fantaisia lui Hue, piesa Fantaisie brillante sur l’Opera “Carmen”ce pune la încercare abilităţile flautistului şi Zborul cărăbuşului, preferatul Anettei.

F. Morlacchi- Il pastore svizzero



Ne-am scris impresiile “ la cald”, am socializat. Am cunoscut oameni, am schimbat păreri şi am refuzat politicos invitaţia la prăjiturele.
La plecare norii dispăruseră. Ca şi durerea mea de cap.

2 comentarii:

https://incertitudini2008.blogspot.com spunea...

Am luat ceva din starea ta de liniște șoptită..

https://incertitudini2008.blogspot.com spunea...

Anielle, de ce taci???