Butaşi de trandafir, o fântână arteziană în paragină şi şuieratul vîntului într-un jgheab desprins; nori de vată şi brazde părăsite pe care crescuseră flori de Nu-mă-uita.

Concertul pascal, primăvară şi revenire la viaţă, coridoare vaste, clapele unui clavecin mângâiate de manşete dantelate şi Bach detronându-l pentru acel final de seară pe Vivaldi după ce am audiat ,,Ciaconna".

Ocolul bisericii , miros de iarbă crudă şi licărul din ochii oamenilor luminaţi de Lumina Sfântă. Ai crede că dacă i-ai privi atunci mai atent ai putea să le citeşi cele mai tainice doruri şi dorinţe.

Noaptea de Înviere când cei din jur erau parcă hipnotizaţi, cântând alene, fără vlagă ,,Hristos a înviat" şi Lumina mea adusă cu grijă, stingându-se tocmai după ce am păşit pragul blocului.

Cd-ul cu Mozart şi buchetul de flori-fără motiv, întâlnirile reconfortante cu Anette şi magnolia- subiect comun de şedinţe foto.

Zilele trecute prietena mea mă întreba dacă am păstrat jurnalele de pe vremea cînd eram noi la teatru. Şi cu toată modestia mea, cu scuzele că scrierile mele sunt fără valoare literara, voia să le citească. Să retrăiască acele momente, să readucă în prezent mireasma anilor de demult.
De aceea continui şi acum să îmi păstrez în ,,grădină" fărâme, stări, bucurii. Peste ani şi ani o să-mi doresc să le retrăiesc. Zâmbind.

Brandenburg Concerto No.4, BWV 1049-Andante