Le Concert

Am primit finalmente filmul lui Radu Mihăileanu. După ce îmi agitasem toţi prietenii, după ce descărcasem atâtea codecuri pentru a-l putea vizualiza pe cel luat din reţea, după ce am vrut să mă duc la Bucureşti când am auzit că a apărut la cinema.

Seară de aprilie. Atmosferă calmă, locul cel mai comod, ecranul cel mai mare din casă, luminile stinse, Sangria şi tiramisu. Şi mult aşteptatul film pe care l-am revăzut aseară şi în varianta originală (limba rusă). Îţi mulţumesc încă o dată !



Andrei Filipov, dirijorul din film obsedat de Concertul lui Ceaikovski:

,,Acest concert este ca o confesiune. Un ţipăt. În fiecare notă muzicală este viaţă. Toate notele sunt în armonie. Căuntând fericirea. Eu gândesc că în Concertul am găsit ultima armonie, absolutul musical, perfecţiunea.

Teatrul Balsoi. Sala plină. Lume multă. Concertul începe. Miracolul vine. Lea… sublimă. Vioara magică ne-a urcat pe mine şi orchestra către cer, foarte sus. Noi am zburat. Noi impreuna cu publicul am zburat către ultima armonie.

O orchestră este o lume. Fiecare vine cu un instrument şi un talent diferit. Şi se reunesc pe timpul concertului pentru a interpreta împreuna în speranţa redării unui sunet magic aşteptând armonia . Ăsta e adevaratul comunism. Numai pe durata unui concert''.

Am citit pe blogul Mediartys că orchestra Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploieşti a participat la înregistrările pentru coloana sonoră a acestui film. Şi nu mică mi-a fost mirarea şi bucuria cînd am văzut că în programul acelei săptămâni aveau taman

Concertul in Re major pentru vioara si orchestra, opus 35
La vioara - Sebastian Câşleanu

Un condur de catifea cu toc subţire şi diamant sclipitor, câteva chipuri senine, absorbite de munca pe care o fac cu atâta pasiune pe scenă, un solist la vioară aducând cu DiCaprio, cu un bis superb. Şi peste toate ...Le Concert. Adierea primăverii, vioara magică şi ultima armonie.