Seara de concert cu iz de trandafiri.Caci asa miroase noul meu parfum. Ca trandafirii micuti roz-lila ce se cocotau in tufe pe gard sperand sa ajunga pe casa si de-acolo sa-si raspandeasca aroma; ca petalele din care muscasem odata incercand sa ma dumiresc cum de poate face mamaia dulceata din ele; ca cei multi grena catifelati ce umplusera cosuletul de paie adus in dar de ziua mea de tanti Sica pentru ca simtise ea ca o sa-mi placa mai mult decat orice alta jucarie .

Primele acorduri din acel Adagio ma condusera pe puntea Titanicului (nu stiu de ce ), intr-o seara linistita dar un pic racoroasa insa avusesem grija sa imi acopar umerii cu salul lung; muzica se auzea undeva departe iar eu, sprijinita de balustrada , deloc cu ganduri sinucigase, dar cam confuza, nu-mi dadeam seama daca astept pe cineva sau mi-e bine in momentul meu de singuratate.Posibil ca si ceilalti pasageri sa fi fost rapiti de Mendelssohn si petrecuti prin alte timpuri si sfere. Cert e ca ne adusese inapoi pe toti un domn plin de gratitudine, aplaudand intre partile concertului dar fusese pe data potolit si admonestat de sotie(?); amanunt minor, ma gandisem eu. Daca a simtit ca vrea sa rasplateasca muzica ce-l dusese ceva mai departe de randul F ( sa zicem), a facut-o si nu-si merita dojana; finalul uverturii "Coriolan" fu stirbit de un cantec de telefon mobil al unui domn in varsta care nu scapa netaxat de un altul absorbit de muzica si cu un respect vadit pentru orchestra ; si-n urechi ne rasunara invective cu referiri la origini si decedati( acum las la aprecierea juriului de specialitate sa atribuie premiul I pentru mitocanie. Candidati: cel care uitase sa isi inchida telefonul si vigilentul responsabil cu ordinea ce nu mai tinuse seama de cele cateva randuri de auditori ce fura zguduite ca de-un iceberg de vorbele sale) .
" Pasiunea " lui Haydn ma purta prin stari contradictorii si framantari albastre. Le abandonasem apoi , lasand destinului hotararea daca ma pastreaza intr-o letargie comoda sau imi da un branci in valtoarea sentimentelor.

Mi-am parasit vasul si concertul trandafiriu, plecand cu E. pe jos. Niste nori se inghesuisera pe cer de parca ar fi vrut sa incapa cu totii intr-o poza imaginara. Numai bine, le-am zis, mi-era dor de asa vreme .
................................................................

Who can say when the roads meet,
That love might be ,in your heart?
and who can say when the day sleeps,
and the night keeps all your heart?
Night keeps all your heart.....

Who can say if your love groves,
As your heart chose, only time?
And who can say where the road goes
Where the day flows, only time?

Who knows? Only time
Who knows?

“Only time " imi spusese Enya cu numai cateva minute de acea intamplare insa timpul se tare grabise. Crezi in semne ? Le iei in seama? Cand te zgaltaie un bobarnac, cand te imboldeste un amanunt de parca ar dori sa-ti graiasca , cand te surprinde o situatie cum n-ai vazut decat prin filme, cand ti se serveste pe tava raspunsul de care aveai nevoie cand erai confuz, venit sa limpezeasca apele tulburi. Iar intrebarile : de ce acolo? de ce tocmai in acel moment? cum e posibil?- raman de prisos .
Acasa, gandindu-ma la film mi-am dat seama cum o chema pe eroina : Rose. Probabil de acolo pornise in subconstient calatoria mea pe Titanic . Si apoi m-am gandit la corabia noastra. Si ca sta in puterea mea sa nu o las sa se scufunde.

Mendelssohn- Dublu concert pentru vioara, pian si orchestra de coarde

-Adagio




-Allegro molto

Solisti : Ioana Maria Lupascu - pian
Ladislau Petru Horvath - vioara
Dirijor Ladislau Petru Horvath


Haydn- Simfonia nr . 49 in Fa minor " Pasiunea"