Toamna si in gradina mea

(in neconcordanta cu ce am vazut zilele astea pe alte bloguri)

Luni. Ora 7 seara .Dupa o sedinta de 3 ore la Bucuresti ne intoarcem acasa .Ploua si traficul este infernal.Astazi copiii incep scoala .Si pentru ca nu conduc eu , imi permit sa ma relaxez pe scaunul din dreapta si-mi las gandul sa calatoreasca 24 de ani in urma, in prima mea zi de scoala .

Copii, cat de mult o sa iubiti cartea ? ne intreba cu o voce blanda invatatoarea.
Cat cerul ! am spus eu , nerabdatoare sa ma avant in marea de cunostinte, sa invat , sa aflu cat mai multe.
Un astfel de raspuns a uimit-o pe ea si pe ceilalti parinti .Apoi auzind ca dupa ce ajung acasa ,ma schimb si ma joc tot de-a scoala , a sfatuit-o pe mami : Mai puneti-o doamna sa se joace si de-a altceva ca se tampeste copilu'.

Zambesc.
Ploua .Nu m-a intristat niciodata ploaia . Si ascult Ponchielli.Si-mi inchipui omuleti de-o schioapa carand in spate ghiozdane mai mari decat ei ( se mai pune pe ele oare semn de incepator?) si frunze desprinse de pe ram dansand printre picurii de ploaie.
Pentru mine toamna nu inseamna stare mohorata.