Frunzarind unul dintre jurnalele mele de acum 10 ani am gasit un inscris incadrat in rosu , semn ca trebuia sa caut acel lucru insa am uitat cu desavarsire s-o fac pe-atunci.
Este vorba despre Teoria lui Feustel privind corespondenta dintre scara culorilor si tonalitatile muzicale.
Stie cineva ceva referitor la acest subiect ?
Sonata no.19
Am fost intrebati odata la cursuri de catre regizorul nostru ce culoare ne inspira Beethoven.
Albastru am raspuns pe atunci .Albastru il aud si acum.
luni, 14 iulie 2008
Dupa 10 ani
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 10:21
Etichete: Beethoven, Mezzo Classic
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Als Feustel a fost nevasta pictorului Max Bucherer, care la randul lui a fost prieten bun cu Herman Hesse, care la randul lui a scris "Jocul cu margele de sticla", dupa cum bine se stie :)). Asta e (cred) singurul loc in care se pomeneste despre teoria "Feusteliana".
In orice caz teoria nu-i singulara si a venit in general dinspre pictura inspre muzica. Pentru amuzament: http://www.interactive-earth.com/color/color_harmonizer.htm
...cu niste ani in urma, daca nu gresesc, aparuse prin Romania o carte scrisa de Paul Klee pe ideea lui de a picta muzica polifonica. Nu ma intreba cum se cheama cartea, ca nu mai stiu - oricum era singura carte scrisa de Klee tradusa in romana.
Multumesc pentru informatii.Mi-am dat seama ca in cartea lui Hesse vazusem mentionata aceasta teorie cand google mi-a expus numele lui insa nu am gasit nici o alta referire la ea.
O sa caut cartea lui Klee-,,Painting music" :).
O teorie despre care am vorbit la cursul de teorie muzicala si cred ca si la estetica, dar prea putin ca sa imi mai amintesc altceva decat generalitati, precum spectacole de lumini care insoteau concertele, urmarind sa redea aceleasi trairi, probabil urmarind aceasta lege a corespondetei de care vorbeai. Probabil ca exista studii de muzicologie asupra subiectului, insa, in ce ma priveste cel putin, este atat de complex si dificil, incat nu ma pot apropia prea mult de el. Ma rezum la a gandi uneori muzica in culorile pe care le simt, si a asocia audibilul cu vizualul prin intermediul imaginarului.
Si mie Beethoven imi inspira un albastru, insa in infinite combinatii cu verde, dar nu un verde pur, ci un "turqoise", simboluri ale varietatii de sentimente in care predomina melancolia, dar si forta.
Neaparat sa revii cu detalii dupa ce afli mai multe, te rog eu!
Mie îmi inspiră argintiu (pe lîngă albastru), dar cred că de la suspans. Muzica lui mi s-a părut mereu că are un suspans după care îşi schimbă... culoarea.
Poate fi consultata si cartea asta:
Hasan, Yvonne
Paul Klee si pictura moderna - Studiu despre textele lui teoretice (ed Meridiane)
Este destul de ampla si contine referiri la relatia picturii lui Klee cu muzica.
Unele elemente mai apar si la Kandinsky (spiritualul in arta-ed meridiane) dar nu sunt concentrate intr-un unic capitol, sunt "sparte" in explicatiile lui legate de pictira, miscare, imagine etc.
Multumesc,anonim.
Sambata a fost pe TVR Cultural o emisiune despre Ede Terenyi-compozitor ,muzicolog si profesor -care isi exprima muzica prin pictura.
Tind sa cred,inainte de a citi vreuna dintre cartile recomandate , ca totul tine de inspiratia fiecaruia, de modul in care percepem si reusim sa redam ceea ce simtim. Este interesant insa sa vezi si prin ochii altora:).
Corinne , cu siguranta o sa revin cu amanunte.Posibil cu pareri schimbate;).
Trimiteți un comentariu