Urăsc falsitatea şi zâmbetele trucate arborate pe moacă. Nu înţeleg comportametul pueril al unor oameni care puşi în anumite situaţii uită vârsta pe care o au. Analizez eu oare prea mult sau bag în seamă fleacuri ? Poate că da, poate că nu.
După Bachata am descoperit aseară Merengue. Dansul nu mai e o plăcere când mai mulţi ochi (nr. cu soţ, oricum:p) stau aţintiţi asupra ta. Nu te mai simţi comfortabil, nu o mai faci pentru că simţi sângele latin clocotind, nu mai te învârţi în largul tău după bunul plac ci te mişti mecanic sau te refugiezi pe o canapea sorbindu-ţi ciocolata caldă.
Azi m-am trezit cu melodia asta în cap. Cred că-i de bine.
Where troubles melt like lemon drops...
Somewhere over the rainbow- Judy Garland
joi, 7 octombrie 2010
continuare
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 13:59
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Frumoasă! Ca un gând prins în palmă.
Nu-i lua în seamă, Anielle- dansul ești tu!
O zi cu parfum de gutuie coaptă!!
Nici eu nu sufar falsitatea. Si din pacate suntem inconjurati de ea la tot pasul.
E o usurare cand mai gasesti persoane mai altfel pe ici, pe colo.
Nici eu nu ma simt in largul meu cand se holbeaza cineva la mine. Si e ciudat ca daca nu ma simt in largul meu in preajma cuiva, nu scot o vorba si stau asa izolata.Ce-i drept la inceput sunt mai retinuta si apoi imi dau si eu drumul, daca ma simt bine in atmosfera daca nu, tacere...;))
Pupici:*
Trimiteți un comentariu